rezumatul cărții Marile speranțe de Charles Dickens
Răspunsuri la întrebare
Orfanul Pirrip Filip (Pip) este crescut „ca în palme” de sora lui; soţia fierarului Joe Gragery. În locul acoperit de noroaie în care locuiesc el şi ai lui, lângă biserică, într-o zonă numită „la Baterie”, Pip întâlneşte, răsărind dintre mlaştini, un ocnaş care-i cere sprijin. Înspăimântat, băiatul îi făgăduieşte o pilă şi mâncare, deşi asta înseamnă că trebuie să prade cămara doamnei Joe Gragery şi să renunţe la principiile ce-au alcătuit severa educaţie pe care sora lui i-o dăduse. Întors „la Baterie”, cu „ajutoarele” cerute de puşcăriaş, Pip întâlneşte un alt evadat, despre prezenţa căruia dă de ştire primei sale cunoştinţe. După un timp, o urmărire a ocnaşilor pe care o întreprinde un grup de soldaţi îi prilejuieşte lui Pip, spectator întâmplător, revederea celor doi fugari încleştaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, fiecare intenţionând predarea celuilalt, deşi, evident, plasa în care urmau să cadă amândoi era una singură - întoarcerea la galere.
Alt şir de evenimente transformă în firavă amintire acest episod. Unchiul Pumbleckook îi vesteşte lui Pip dorinţa unei excentrice domnişoare Havisham de a-l cunoaşte. Vizitarea domnişoarei Havisham e o experienţa insolită şi copleşitoare. Insolită - pentru că domnişoara Havisham este o fiinţă stranie. Copleşitoare - pentru că Pip descoperă că e lipsit de educaţie şi are revelaţia sărăciei şi a prostului-gust ce-i întovărăşesc purtările şi exprimarea. Retrasă, dincolo de oameni şi de timp, trăind în mijlocul unei încremeniri generale (orologiul e oprit, soarele nu pătrunde prin ferestre), bătrâna domnişoară poartă o jalnică şi bizară rochie de mireasă şi are gânduri şi dorinţe la fel de bizare (vrea să-l vadă pe Pip jucând cărţi, plimbându-se).
Vizitele pe care Pip i le face conţin de fiecare dată acelaşi ritual: plimbări neobişnuite în jurul camerei, jocuri neobişnuite, întrebări neobişnuite la care trebuie să răspundă. La fel, de fiecare dată, Pip este ţinta dispreţului şi jignirilor pe care i le adresează Estella, o tânără drăguţă dar înfumurată, adoptată de domnişoara Havisham. Atmosfera ce înconjoară această casă este misterioasă, iar taina se dezvăluie treptat. Estella fusese înfiată şi crescută de domnişoara Havisham în aşa fel încât să răzbune, prin frumuseţe şi nepăsare. În faţa tuturor încercărilor pe care diferiţi admiratori le-ar fi făcut, răul pe care-l pricinuise un anume domn Compeyson, părăsind-o pe domnişoara Havisham în ziua nunţii. Povestea aceasta justifică viaţa pe care o ducea bătrâna