rezumatul povestii fetita din floare, de Petre Craciun, va rogg
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
fermecătorul roman pentru copii Fetiţa din Floare. Romanul începe cu o scenă plină de graţie: o fetiţă, Rose, în grădina a doi oameni în vârstă, domnul şi doamna Thomas, plecaţi de acasă, cercetează cu atenţie şi încântare un trandafir. Ea spune ceva straniu:
„– Aşa arăţi pe dinafară… Eşti mai frumos decât îmi imaginam!”
În curând aflăm că fetiţa locuieşte de fapt în trandafir şi că a ieşit pentru prima dată în viaţă în afara lui, ca să exploreze lumea.
Un băieţel blond şi pistruiat, fiul curcubeului, întâlnit în grădină, nu se lasă convins de explicaţia ei şi o întreabă:
„– Şi cum anume te-ai născut într-o floare? Tu nu vezi că eşti de o sută de ori mai mare decât ea? Cum poţi încăpea acolo?”
Răspunsul este de o candoare specifică logicii unui copil, totdeauna mai utilă în explicarea existenţei decât logica unui matur:
„– Nu ai deloc imaginaţie, râse Rose. Florile sunt mult mai mari pe dinăuntru decât pe dinafară.”
Dintr-odată, o minge de fotbal venită de undeva din afara grădinii loveşte năpraznic trandafirul şi îl rupe. Într-o secundă fetiţa îşi dă seama că a rămas pe drumuri şi începe să plângă speriată. Dar băieţelul o încurajează, promiţându-i că va veni cu ea în fiecare zi să ude trandafirul până când va creşte la loc şi va da o nouă floare.
Aşa începe lungul şi încântătorul roman Fetiţa din Floare. În cuprinsul lui se întâmplă câte-n lună şi în stele. De câte ori întorci o filă, ai impresia că răsuceşti un caleidoscop în gemuleţul căruia vezi apărând o nouă configuraţie feerică.
Ca şi în binecunoscutele istorisiri din ciclul Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien sau Harry Potter de R.R. Rowling, al căror răsunător succes internaţional a uimit lumea, în cartea lui Petre Crăciun ceea ce contează mai mult decât orice altceva este imaginaţia. O imaginaţie inepuizabilă, o fabrică de personaje şi întâmplări nemaivăzute şi, mai ales, ne-maiimaginate. Dacă ar avea la dispoziţie mijloace de promovare de aceeaşi anvergură cu cele ale industriei cărţii din Vest, Petre Crăciun ar deveni în scurt timp – pariez – o vedetă internaţională a literaturii pentru copii. În prezent, el se zbate de unul singur ca să-şi propage minunatele istorisiri. Şi-a înfiinţat o editură, un site, participă la întâlniri cu copiii, organizează lansări de cărţi, se agită ca o ţesătoare de pe vremuri care lucra la mai multe războaie de ţesut deodată, alergând de la unul la altul.
Mie, unul, îmi place chiar mai mult decât cei mai faimoşi autori de literatură pentru copii din străinătate, pentru că în cărţile lui se regăsesc, ca trăsături distinctive, o voioşie românească, o delicateţe, un spirit de observaţie fin, expresie a atenţiei şi tandreţii faţă de lume, care îmi merg la suflet. În plus, Petre Crăciun are şi umor. Ţin minte pe de rost, dintr-o altă carte a sa, de versuri, o strofă cuprinzând reflecţiile unui leu de la Grădina Zoologică pe care tocmai l-a muşcat de nas un ţânţar
Coroană?