Rezumatul textului din poza
Ofer coroana si 100 puncte.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mergeam
spre locuința mătușii se clătina pe şine. Spinarea vatmanului, în cămașa asudată, părea o pânză umflată de
corabie. Am coborât la Rond, pe macadamul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri
bizare, pline de gorgone şi de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon* peste
vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoţel. În vitrină erau bomboane de ciocolată înfășurate
în poleieli colorate. Mama a intrat, ,,doar pentru o clipă", lăsându-mă s-o aștept afară.
Norii se sfâşiau de creștetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse și piața era goală, doar şina sclipea
de-a lungul ei. Între faţadele străine se lăsase liniştea desăvârșită. Și mama nu mai ieşea din cofetărie. Mă pier-
dusem de ea, aveam să rămân mereu acolo, în piața cu statuie uriașă. Am început să țip din răsputeri, ghemuit
pe vine, când uşa s-a deschis și am zărit o mânecă roz și am ştiut că e mama. Un val de iubire, cum n-aveam să
mai simt vreodată, m-a copleșit. Mama, cârlionţii ei castanii, fața ei subțire, gâtul ei, brațele ei! M-am încleştat
de șoldurile ei râzând printre lacrimi, când am simțit aroma. Parfumul dulce, uşor mentolat, pe care n-aveam
să-l mai uit niciodată. În mâna mamei era o pungă de hârtie cu margini zimțate. „Uite ce ți-am cumpărat!"
În pungă erau bomboane roz, discoidale**, foarte uşoare, din zahăr expandat. „Le zice cerceluşi", mai zise
mama. Ele miroseau așa, ele umpleau piața de parfum, încât statuia abia se mai zărea ca prin ceață.
Și acolo, în vis, mintea mi-a explodat din nou și-am început să plâng de fericire sau de nefericire până
când prietena mea m-a trezit, mirată, şi mi-a şters lacrimile.
Sper că te-am ajutat !