rezumatul textului numai cu vitele se scoate saracia din casa de petre ispirescu. va rogg, dau ciroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Rezumat-Numai cu vitele se scoate sarcina din casa
A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când faceaplopsorul pere si rachita micsunele; de când se bateau ursii în coade; de când seluau de gât lupii cu mieii de se sarutau, înfratindu-se; de când se potcovea puricelela un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca în slava cerului de neaducea povesti;
De când se scria musca pe parete,Mai mincinos cine nu crede.
A fost odata un taran si-l chema Neagoe. Acest taran era om voinic si harnic.Nui pasa lui de nu stiu cine de ar fi fost. Vezi ca-si cata de munculita lui, îsi plateadajdia, se avea bine cu toti din sat, si cum facea el, ce dregea el, se chiverniseaomul ca sa-i ajunga agoniseala muncei sale pentru multa vreme.Îi veni vremea de însuratoare, si ca tot crestinul, îsi facu si el rândul. Ce savezi d-ta? O data cu nevasta se strecura în casa lui si saracia. Ea gasise un tronvechi, urgisit într-un colt din bordeiul Neagului, la care nimeni nu lua aminte, siacolo, pe dânsul, Saracia îsi facuse culcusul. Sta greceste pe tron cât e ziulica sinopticica de mare, si din loc sa se miste, ba. Pasamite tronul era gol, nu mai puneaoamenii întrînsul nimic, atât era de vechi si de odorogit.Bietul Neagoe vazu ca începe a da îndarat; lucrurile nu-i mai mergeau strunaca mai nainte; se lua de gânduri, fiindca el se stia ca munceste si mai si decât înainte, si de la o vreme încoa, doua în tei nu putea lega. Se spetise bietul ommuncind, si sa salte si el ceva, te-asi! câtusi de cât! ferita sântul!Ba pâna într-atâta ajunsese, încât sa-l împinga pacatele sa se gândeasca casa-si faca seama singur, vezi ca dracul n-are de lucru, el nu face biserici ori puturi pela raspântii.Se zbatea, bietul om, cu mintea si cu trupul, si parca era un facut, mergea dinpaguba în paguba, de ajunsese în sapa de lemn.Tot satul îl luase la ochi; îl vedea lucrând când la alde neica Burcila, când laalesii ori la fruntasii satului, când la taica popa. Totdauna gasea el de lucru; la totimuncea si la toti sporea lucrul lui.Când însa muncea si pentru dânsul, munca nu-i da în spor. De venea apamare, araturile lui le îneca. Daca vrun prapad de la niscaiva lighioane, ori de la cioricadea peste semanaturile megiasilor, ale lui era stinse cu desavârsire; de bateapiatra holdele, apoi pe ale lui le amesteca cu pamântul, de nu se mai alegea nicipraful de dânsele; ba uneori porumbul se taciuna, ba lacuste, ba potop, ba toaterelele numai pe capul lui cadea.Satenii, megiasii lui, pusera mâna cu totii de mai multe ori sa-i dea câte vrunajutor, sa-i faca câte vro claca, dar toate în desert, ca nu-i iesea înde bine nimic, încele din urma si vecinii si tot satul îl parasira. Toti cu totul zicea ca asa i-a fostorânda si credeau ca trebuie sa fi cazut asupra capului lui vrun blestem de laDumnezeu.Ajunsese omul sa-si urasca zilele. Si asa sufletul amarât, sezând într-odumineca cu luleaua în gura si gândindu-se cum sa-si curme viata, ca unul ce i seurâse cu saracia, iata ca vine sotia lui si îi spuse ca peste putin are sa fie tata.El, ridicându-si ochii la sotia lui, i se paru ca vede o slutenie de fiinta stândgreceste pre tronul cel vechi si neîntrebuintat. Se freca la ochi, se mai uita o data, sice sa vaza? O sfrijita de lighioaie, mai urâta decât ciuma, cu barba adusa de parea
Explicație:
Sper ca te-am ajutat