Question

SĂ FACEM CUNOŞTINŢA CU PERSONAJELE! Poveste cu un copil şi un peştişor argintiu LECTURĂ după Ada Teodorescu 1. Lângă marea albastră, acolo unde apa lasă pe nisipul plajei scoici sidefii şi alte obosite, loculá cândva un baietel cu mama hut in prires copilului se ghicea o durere, ascunsă. Singurul lui prieten adevărat era un pestisor argintiu care venea lângă el în diminetile stazi -Ce se întâmplă cu tine, prietene? îl întreba peștişorul argintiu. Băiatul nu-i răspundea şi tăcerea se asternea iar peste întinderi. Într-una din zilo pacticorul so hotă să afle adovărul cu orice apropie de băiat şi-l rugă să-i spună ce il frământă atât de mult, dacă până şi marea şi cerul simt durerea inimii lui. Se Băiatul nu se îndoise de prietenia pestisorului, dar ştia că nu poate face ca lucrurile să fie altfel şi de aceea nu voia să-l mai amărască cu necazurile lui. -Dar cerul şi marea știu de necazul tăul De ce nu le reri ajutor? il întrebă pestisorul Oamenii trebuie să se ajute singuri. Pestisorul nu înțelegea. În lumea lui lucrurile se petrec altfel. Marea le vine în ajutor, le scoate în cale o peşteră, o algă, un coral. Mereu se găseşte ceva care să-i ajute. -Voi singuri vă veniţi în ajutor. Atenţia şi agerimea sunt bunii voştri prieteni. Marea vă dă numai prilejul să vă apărati. În privirea băiatului se aprinse o luminiță. Îi mărturisi peştişorului că se frământa cum să ajungă în împărăţia mării, dar nu putea trăi nici măcar câteva minute în apă. 2. Deodată, peștişorul se întoarse grăbit spre larg şi, înghițit de spuma albă, se pierdu în adâncuri. Băiatul rămase trist că nu mai are cui să spună taina ce îi ardea sufletul. Trecură zilele şi copilul nu se mai arătă la țărmul mării. Într-un târziu, peştişorul îl zări. Atunci, ochii săi rotunzi sclipiră de bucurie şi-i spuse minunata veste: - Marea ţi-a dat îngăduinţa să intri în împărăţia ei! - Marea? Ai vorbit cu Marea? Și ce i-ai spus? Peştişorul îi spusese mării despre singura dorință a prietenului său. Înduioșată, aceasta i-a îngăduit băiatului să pătrundă în adâncuri și să respire ca în aer, timp de o săptămână. Atunci află peştişorul povestea băiatului. Tatăl lui se pierduse într-o încercare cumplită. Doborâtă de muncă, griji şi nevoi, mama sa căzuse la pat. Când nu mai era nicio speranţă, apăru o zână frumoasă, dar cu privirea rece, care i-a spus că mama lui ar putea fi salvată numai dacă Floarea roşie de mărgean din adâncul mării ar ajunge în mâna zânei, doar în mâna ei şi nu a altcuiva. Când îi povesti de cererea zânei, mama îi spuse că pentru nimic în lume nu trebuie să îndeplinească porunca acesteia. Ca s-o liniştească, băieţelul incuviinţa, insa nu renunţă nicio clipa la gandul de a aduce Hoarea. Acum, când ştia de ce-şi primejduieşte băiatul viața, peştişorul se arătă şi mai bucuros să îl ajute. Pregăti o trăsură, o fostă cochilie de melc trasă de cei mai ageri căluți-de-mare, care îl vor purta pe băiat unde îi doreşte inima. Abia apucă să urce în vehicul, că acesta porni ca vijelia. 3. După un timp, zguduituri puternice opriră cochilia. Tentacule hrăpărețe o înconjurară şi totul părea pierdut. Era caracatija! Un monstru respingător, mai mult brate decat uup. Veure se lipeau cu zgomot 4 substantivele adjectivele verbele pronumele si subiecte din primul fragment si analiza acestora​

Answer 1

Răspuns:

Nu știu să rezolv dar aș vrea