Salutare. Doresc un monolog despre covid. Cat se poate de repede. Multumesc!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Este de ceva timp stare de urgenţă din cauza pandemiei de coronavirus. Un virus insidios, practic necunoscut şi grăbit în a-şi lărgi aria de răspândire pentru a curma cât mai multe vieţi omeneşti fără deosebire de rasă, sex, culoare a pielii, care a declarat război unei societăţi omeneşti debusolate, birocratică, nepregătită suficient şi lipsită în mare parte de echipamentul medical necesar pentru a-i face faţă, aflată în plin proces de globalizare şi globalitate tot mai superficial condus şi care pare că se derulează împotriva adevăratului sens al vieţii – mai binele umanităţii.
Nu este pentru prima dată şi, evident, nici pentru ultima oară când umanitatea se confruntă cu o pandemie, însă istoria ne arată că în asemenea momente de maximă periculozitate pentru însăşi esenţa fiinţei umane trebuie evitate pe cât posibil panica, prostia, paranoia unora sau a altora – oameni obişnuiţi ori conducători –, precum şi absurditatea unor măsuri luate de autorităţi sau omisiunea acestora de a adopta măsurile adecvate unei stări de urgenţă, având drept urmări, de pildă, o escaladare nejustificată a prețurilor la materiale, produse, servicii,medicamente vitale pentru bolnavii cronici, într-un cuvânt a speculei pe faţă. La fel, cei aflaţi la putere trebuie să nu exagereze cu limitarea exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi, pe cale de consecinţă, să împiedice abuzurile din partea autorităţilor care ar putea să încalce demnitatea umană; să facă în aşa fel încât distanţarea socială menită să prevină ori să estompeze răspândirea virusului să nu blocheze prea mult timp viaţa socială directă dintre oameni, comunicarea doar virtuală dintre aceştia nefiind încă suficientă pentru garantarea echilibrului psihic al omului – fiinţă eminamente socială; să asigure un cadru economico-social propriu democraţiei şi statului de drept, prin adoptarea unor măsuri economice şi financiar-bancare beneficie atât persoanelor fizice rămase fără venituri ori cu ele diminuate, cât şi întreprinderilor pentru a-şi putea desfăşura în continuare activităţile productive. Aşa fiind, este nevoie, poate mai mult ca oricând, ca autorităţile publice să vegheze ca toate aceste restricţii, precum şi altele asemenea lor, să se desfăşoare într-un cadru legal conform cu convenţiile internaţionale pentru consacrarea şi garantarea acestor drepturi şi libertăţi, care pentru noi românii, europeni şi, totodată, cetăţeni europeni în cadrul Uniunii Europene sunt: Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Altfel, riscăm ca acestea să aibă urmări indezirabile asupra viitorului speciei noastre pe această planetă. Iar acest pericol, fără a exagera cu nimic, ar fi ocriză a supravieţuirii cu multiple verigi, cum ar fi, o criză economică şi alimentară, o alta financiar-bancară ori una socială – vulnerabilităţi reale la adresa securităţii naţionale şi internaţionale – care, urmând crizei sanitare, ar putea face mai multe victime în raport cu orice virus din această lume.
Departe de semeni şi de rutina socială zilnică, cantonat în propriul birou de acasă şi conectat mai mult ca oricând la internet, din când în când evadez din închisoarea online impusă de vremuri şi de veac a ecranului curbat al computerului meu, îndreptându-mi atenţia asupra volumelor ce stau cuminţi pe rafturile bibliotecii din faţa mea.
Astfel, îl redescopăr pe Oscar Wilde cu al său monolog dramatic De profundis[1] scris în închisoarea Maiestăţii Sale, din Reading, Marea Britanie, acum 123 de ani. Acesta arăta că viciul suprem este superficialitatea[2]. Adică, a aborda cu uşurinţă lucrurile şi problemele esenţiale ale vieţii, a nu le putea înţelege cu adevărat; a nesocoti experienţele negative fără a învăţa mai nimic din ele, ceea ce înseamnă a ne minţi pe noi înşine, oprind astfel dezvoltarea unor metode şi mijloace care ne-ar feri de repetarea lor la un nivel şi mai periculos. Şi tot Oscar Wilde ne mai spune că marele secret al vieţii este suferinţa, ea fiind ascunsă în toate[3].