Scrie o compunere de 20-30 de randuri in care sa iti exprimi opinia despre personajul Apolodor ,însușirile lui, întâmplări sau elemente imaginare
Este urgent !!
Răspunsuri la întrebare
In Iliada, Phoebus Apollo, zeul cu arc de argint , isi face aparitia noaptea stralucind asemenea lunei. Va trebui sa tinem seama de evolutia spiritului si a interpretarii miturilor, pentru a recunoaste, mult mai tarziu, in Apollo un zeu solar, un zeu al luminii, ale carui atribute, arcul si sagetile, pot fi comparate cu soarele si razele lui. La origine, zeul e inrudit mai degraba cu simbolismul lunar.
In Cantul I din Iliada el ni se infatiseaza ca un zeu razbunator care poarta sageti aducatoare de moarte: e Zeul-Arcas, cel cu arc de argint.
Initial s-a manifestat sub semnul violentei si al unui orgoliu nemasurat. Dar ingloband elemente diverse, de origine nordica, asiatica, egeeana, acest personaj divin a devenit din ce in ce mai complex, sintetizand in el numeroase opozitii pe care va reusi sa le domine pentru a intrupa in cele din urma idealul de intelepciune ce defineste miracolul grec.
El realizeaza echilibrul si armonia dorintelor nu suprimand pulsiunile omenesti, ci orientandu-le, dimpotriva, catre o spiritualizare treptata, atinsa prin dezvoltarea constiintei. In literatura, prezenta lui este marcata prin 200 de atribute care il desemneaza rand pe rand ca: zeul sobolan primitiv al cultelor agrare; razboinicul impulsiv si razbunator; stapanul fiarelor salbatice si totodata pastorul plin de mila, ocrotitor al turmelor si recoltelor; binefacator al oamenilor pe care ii vindeca si ii purifica, si care il va zamisli pe Asclepios (Esculap), zeul vindecator; profet al lui Zeus, el creaza arta prezicerilor (mantica de tip pythiatic) la Delphi. Ii inspira nu numai pe profeti ci si pe poeti si artisti; devine zeul solar ce strabate cerul intr-un car de o stralucire orbitoare.
Ciudatele apropieri de cuvinte pe care etimologia stiintifica le considera pe buna dreptate indoielnice, sunt totusi semnificative, in istoria sentimentului religios. Numele atic al lui Apollo a fost apropiat, de exemplu, de forma lui dorica, Apellon, care ar aminti cuvantul apella, insemnand tarc de oi. Intelegem cum a putut sa fie slavit un asemenea zeu de catre primii greci, nomazi ce-si manau turmele si cum a reusit sa ia locul divinitatilor preelenice ale turmelor din Pelopones, asa cum s-a intamplat cu zeul berbec Karnos. In mai multe randuri, de altfel, mitul ne prezinta un Apollo pastor. Dar remarcabil este faptul ca acest zeu pastor, care facea sa domneasca ordinea in tarcul de oi, a putut sa devina zeul ce pastoreste adunarile oamenilor, datorita elocintei si intelepciunii sale.
Atunci cand Platon enunta indatoririle unui adevarat legiuitor, el ne indeamna sa-l intrebam pe Apollo care sunt legile fundamentale ale republicii: Doar lui Apollo din Delphi i-ar mai ramane cele mai insemnate, primele si cele mai frumoase dintre legiuiri. Anume savarsirea celor sfinte, jertfele si toate slujbele zeilor, daimonilor si eroilor. Apoi, mormintele celor savarsiti din viata si cate sunt necesare pentru ca cei de dincolo sa fie determinati sa se poarte blajin. Astfel de lucruri, noi, cei care duram cetatea, nu le stim si daca vom avea minte, nici nu ne vom folosi de alta calauza decat cea stramoseasca. Caci zeul acesta, asezat unde-i buricul pamantului, e calauza sfanta tuturor oamenilor in atari legiuiri – el, calauza din stramosi. (Platon – Republica).
Mai exista si un Apollo celtic, denumire clasica, impusa de interpretatio romana, ce nu corespunde niciunui criteriu indigen precis. Interpretarile obliga intr-adevar la fragmentarea personajului divin in mai multe entitati celtice: Apollo in ipostaza sa de vindecator este Diancecht (sensul teonimului irlandez este nesigur; poate prizonier al zeilor; unele texte sugereaza si posibilitatea de a-l traduce prin “cel ce bate dreptate”); in ipostaza lui de tanar este fiul lui Dagda, Oengu, insemnand alegerea unica sau Mac Oc, care inseamna “fiu tanar”.
In ipostaza lui luminoasa (desi uneori intunecata), este, in fine, Lug, zeul suprem al panteonului celtic, care este prin definitie un stapan al tuturor tehnicilor, in sensul ca depaseste capacitatile tuturor celorlalti zei. Legenda clasica a lui Apollo Hiperboreeanul, in masura in care se afla in legatura cu Apollo celticul, reprezinta o aluzie limpede la originea polara a traditiei celtice.
Sapte este numarul desavarsirii; el uneste simbolic cerul si pamantul, principiul feminin si masculin, intunericul si lumina. Or, acesta este numarul lui Apollo; el joaca un rol evident in toate traditiile. Apollo s-a nascut in cea de-a saptea zi a lunii si a trait sub acest semn. Eschil l-a botezat: slavitul zeu a celei de-a saptea zile, zeul celei de-a saptea porti (Cei sapte contra Tebei). Sarbatorile lui principale se tineau intotdeauna in data de 7 ale lunii, lira lui avea 7 corzi, la nasterea lui, lebedele sacre dadura de 7 ori ocol cantand, insulei plutitoare Asteria, pe care Zeus, tatal lui, avea s-o statorniceasca sub numele de Delos si unde Leto l-a adus pe lume; invatatura lui se rezuma la 7 maxime, atribuite celor 7 intelepti.
Cu placere :D