Limba română, întrebare adresată de atinaseven7, 8 ani în urmă

scrie o pagina de jurnal in care sa fie un final fericit chiar daca nu este de partea ta 300 cuvinte va rogggg dau coroana imi trebuie maine

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de dinucornel78
0

Răspuns:

Sunt atat de fericit când ma gândesc la ea... E cea mai buna fiinta pe care am cunoscut-o vreo data! Cu ochii ei verzui si parul ondulat, cu zambetul ei care iti aduce totdeauna speranta, voiosie, incredere, armonie, pace... Mainile ei care ma imbratiseaza cu o putere si o caldura de neuitat... Iar parfumul ei... Parfumul ei cu miros de lavanda... Parca inca il simt. Trupul ei firav se misca dintr-o parte in alta, parca nu are stare... In sufletul meu pastrez o amintire pe care nici o data nu o voi uita, o amintire in care ea m-a facut sa o iubesc mai mult decat pe mine! 

Tin minte ca prima data când am cunoscut-o intr-adevar a fost acum mult timp, cred ca eram atat de mic incat nici sa vorbesc bine nu stiam. M-au adus parintii la ea. M-au lasat acolo, ei voiau sa plece pe nu stiu unde. Imi era teama de ea. Imi aduc aminte ca m-am ascuns sub masa si nu voiam sa ies de acolo pentru ca nu eram familiarizat cu locul. Dar ea nu m-a fortat sa ies din ascunzatoarea mea, ci s-a dus in livada si a cules cirese si capsuni rosii si bune. S-a asezat langa masa, e un scaunel si a inceut sa manance din fructe cu o pofta... Apoi m-a intrebat daca as vrea si eu. Initial am stat pe gânduri dar mai apoi am iesit de sub masa, iar ea mi-a adus un scaunel pe care m-a rugat sa ma asez. Mi-a pus in fata fructele coapte si gustoase si m-a poftit sa le mananc.

Dupa ce am terminat, ea s-a apropiat de mine si mi-a spus sa nu-mi fie frica de ea, ca ea este a doua mama pentru mine. Asa a si fost. Ani de ani mergeam la ea. Imi placea sa stau in poala ei si sa privesc pomii din livada in timp ce ea imi canta. Avea o voce mieroasa, imbietoare care te facea sa o indragesti imediat. Pot spune ca ea a fost o adevarata comoara pentru mine. O fiinta sacra din viata mea. Ea m-a educat, m-a crescut, mi-a dat speranta si putere. Parinti mei voiau sa locuiesc si eu ei, insa eu o preferam pe ea. Verile erau ale ai, nu ale mele. Toamna, atunci când incepea scoala, trebuia sa ma intorc la ai mei si sa o parasesc pe ea, insa nu pentru mult timp. In vacanta de iarna imi petreceam sarbatorile cu ea.

Anii au trecut, eu am crescut, iar ea a imbratanit, dar a ramas tot atat de frumoasa si iubitoare. Sper ca timpul sa aiba rabdare si sa imi faca si adolesceta fericita alaturi de cea mai importanta fiinta din viata mea, BUNICA MEA draga

Alte întrebări interesante