Scrie un text narativ, de cel puţin 150 de cuvinte, in care să prezinţi o intâmplare petrecuta într-o zi de iarnă, inserând o secvenţă descriptivă şi una dialogată. Punctajul pentru compunere se acordă astfel: continutul compunerii - 12 puncte redactarea rezumatului 8 puncte (coerenţa textului 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală - 1 punct; claritatea exprimării ideilor - 1 punct, respectarea normelor de ortografie - 2 puncte; respectarea normelor de punctuatie 1 punct; lizibilitatea - 1 punct).
DAU COROANA!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Era iarna anului două mii douăzeci și unu în sfârșit venise vacanța și eram foarte fericit.Era de asemenea și ajunul Crăciunului așa că hotărâsem cu câțiva prieteni că trebuia să mergem la colindat. Anul următor trebuia sa dăm evaluarea națională si să mergem la liceu cine știa dacă ne mai vedem. Dacă unul dintre noi se hotărăște să plece în alt oraș?Trebuia să ne facem mai multe amintiri până atunci.
La ora șase seara ne-am strâns în fața magazinului tatălui meu, iar apoi am plecat. Am trecut pe la fiecare casă în parte și strânsesem deja o sumă frumușică de bani dar și fructe si dulciuri. Acum eram în fața casei Doamnei Geta sau Gentuța cum îi plăcea să îi spună pe ascuns bunica mea. Doamna Geta era o femeie foarte rea și niciodată nu ne lasa să intrăm la ea in curte. Dar ăsta era anul nostru, nimeni nu ni-l putea opri. Așa că ne-am strecurat în curtea doamnei. Era neașteptat de frumos acolo, aparent batranica avea gusturi bune. Georgel, cel mai îndrăzneț dintre noi, ne-a convins să intrăm si în casă. Aveam dubii dar cine eram eu să le stric bucuria tuturor.
În casă era întuneric așa că ne-am apucat cu toți să căutăm un întrerupător sau cel puțin o lanternă.
-Am găsit! strigă Marcel atunci când se aprinde lumina
-Ce ai găsit? întreabă atunci cineva
Cu toți începem să tremurăm atunci când be dăm seama că fuseserăm prinși. Când doamna observă începe să râdă în hohote
-Ce căutați,dragi copii?spune ea
-Ne pare extrem de rău, n-am vrut să vă deranjăm! Vă rog, iertați ne! începe Florica
Doamna Geta încă râdea:
- Am să vă iert dacă îmi spuneți ce căutați
-Eram curioși cum arăta curtea dumitale. spun eu rapid
-Și ați descoperit?
-După cum vedeți da
- Îmi place de tine băiețel! îmi spune ea zâmbăreață apoi adăugă: Vă invit la o ciocolata caldă și eu zic să acceptați dacă vreți să vă iert
Noi bineînțeles că am acceptat. Ne-am strâns cu toți în jurul micuței măsuțe de cafea din sufragerie și așteptând să ne aducă doamna ciocolata am inceput să mă uit în jur. Era o casă foarte drăguță, micuța dar drăguță. În sufragerie se afla o canapea și un scaun mare de culoare galbenă în fața acestora se afla măsuța pe care o înconjuram împreună cu prietenii mei, păreți de culoare rozalie păreau a se potrivi cu canapeaua si scaunul. Pe televizorul pătrat se afla un mileu tipic bătrânilor.
După ceva timp de analizat locul apare și Geta, atunci când se așează pe scaunul cel mare începem să povestim și să ne cunoaștem. Aparent era o doamnă foarte de treabă doar că era neînțeleasă. Îmi părea foarte rau că o judecasem după copertă dar mă bucuram că ajunsesem sa o cunosc.
Deci nu știu ce am scris dar dacă nu e bun poate îți dă măcar ideei în viața:))