Question

Scrieti de jumate de pagina in caiet ca ,,Stinca Corbului'' de Alecu Russo este o legenda

Answer 1

Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriţei, caii noştri se înşirau pe cărări înguste şi pietroase, conduşi fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpaţi, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învăţătură, însă înzestrat cu bunul simţ al strămoşilor noştri. Ecorbulu purta calul în joc şi ne povestea în graiul său poetic viaţa lui de copil al munţilor, vânătorile sale la urşi şi chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor şi admirând ca noi măreţele aşezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaş.Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpaţi; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai graţios, mai pitoresc şi mai grozav.Tablou magic şi demn de penelul lui Salvator Rosa [pictor baroc italian din sec al XVII]. Soarele asfinţind într-un ocean de lumină înfocată; câţiva plăieşi trecând printre copaci; câţiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, şi jos, lângă o naltă stâncă, caii noştri adăpându-se în apa limpede a Bicazului!- Priviţi - ne zice călăuzul nostru - acea pădure neagră ce se întinde în dreapta şi în stânga, colo în zare, spre Ceahlău... Ea este linia hotarului Moldovei şi în ea facem adese vânat la căprioare, la urşi... ba chiar şi la unguri câteodată.- La unguri?- Da. Plăieşii noştri din timpurile vechi şi până în timpurile de azi au preschimbat glonţuri cu catanele nemţeşti... Hei!... mulţi brazi ascund la rădăcina lor trupuri omeneşti şi printre răsunetele sperioase, ce ies noaptea din codri, trebuie să fie şi glasurile celor ucişi.- Bine, dar pentru ce acele ucideri?- Pentru ce?... Pentru un cuvânt, pentru o căprioară care trece hotarul, pentru ura contra secuilor ce ne pradă pământul pe nesimţite.Această expresie energică a prădării pământului ne făcu să gândim cu mâhnire la nepăsarea guvernului care permite vecinilor de a strămuta necontenit linia de fruntarie a ţării în paguba noastră.Unul din noi însă, mai mult admirator de podoabele naturii decât de faptele oamenilor, întrebă pre călăuzul nostru cum se numea stânca dreaptă, ca un zid, lângă care ne aflam.-Piatra corbului răspunse el.- Are vreo legendă?- Ce să aibă, domnule?- Are vreo istorie, vreo basnă, vreo...- A! înţeleg; are, ca toate stâncile câte le vedeţi.- O ştii?- Cum nu?... Ce nu ştiu eu?- Spune-o... spune-o... ziserăm cu toţii, apropiind caii noştri de ai lui. Românul îşi clătină pletele, ţinti ochii săi vultureşti pe vârful stâncii şi povesti: