Scrieți o compunere cu multe expresii frumoase
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
5
Era o zi călduroasă de vară. Soarele, falnicul stăpân al cerului, strălucea împrăştiind raze aurii de bucurie. Cântecele călduroase ale păsărilor vesele mă trezesc din somn, împreună cu razele blânde ale soarelui care îmi mângâie fața cu dragoste.
Am ieşit din patul meu moale şi călduros, pufos ca un nor de pe cerul albastru ca marea. M-am îmbrăcat cu o rochie albă ca neaua abia aşezată pe pământul înghețat al iernii şi am ieşit din casă. M-am plimbat pe plaja largă, acoperită de nisipul fin şi auriu, în timp ce valurile spumoase se ciocneau puternic de mal şi se destrămau ca nişte cristale fine care sar în aerul rece al mării. Dacă te uitai în larg, tot ce puteai vedea era marea, în toată splendoarea ei, albastră şi tăcută. Pescăruşii albi zburau prin jurul apei cristaline, cântându-şi singuri iubirea pentru acel vast bazin. Vântul bătea puternic şi nemilos, iar valurile spumoase deveneau tot mai mari şi mai puternice, ca un uragan puternic şi distrugător. Linia orizontului se vedea; era locul unde marea şi cerul se întâlneau şi creau un albastru cristalin total. Curând soarele începea să coboare în marea cea liniştită, lăsând în urma sa dâre de foc şi colorând cerul în rozul apusului. Luna răsări din marea tăcută, argintie şi mare ca o regină a gheții. Ea ne veghea, împreună cu stelele ca nişte mici becuri ce luminează doar când mândra lună e în preajmă. Am părăsit marea, lăsând-o plină de valuri, alături dd luna falnică. M-am culcat deodată cu marea, deodată cu valurile ei nărăvaşe. Lumea viselor s-a deschis curând pentru mine.
Am ieşit din patul meu moale şi călduros, pufos ca un nor de pe cerul albastru ca marea. M-am îmbrăcat cu o rochie albă ca neaua abia aşezată pe pământul înghețat al iernii şi am ieşit din casă. M-am plimbat pe plaja largă, acoperită de nisipul fin şi auriu, în timp ce valurile spumoase se ciocneau puternic de mal şi se destrămau ca nişte cristale fine care sar în aerul rece al mării. Dacă te uitai în larg, tot ce puteai vedea era marea, în toată splendoarea ei, albastră şi tăcută. Pescăruşii albi zburau prin jurul apei cristaline, cântându-şi singuri iubirea pentru acel vast bazin. Vântul bătea puternic şi nemilos, iar valurile spumoase deveneau tot mai mari şi mai puternice, ca un uragan puternic şi distrugător. Linia orizontului se vedea; era locul unde marea şi cerul se întâlneau şi creau un albastru cristalin total. Curând soarele începea să coboare în marea cea liniştită, lăsând în urma sa dâre de foc şi colorând cerul în rozul apusului. Luna răsări din marea tăcută, argintie şi mare ca o regină a gheții. Ea ne veghea, împreună cu stelele ca nişte mici becuri ce luminează doar când mândra lună e în preajmă. Am părăsit marea, lăsând-o plină de valuri, alături dd luna falnică. M-am culcat deodată cu marea, deodată cu valurile ei nărăvaşe. Lumea viselor s-a deschis curând pentru mine.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă