Limba română, întrebare adresată de Tiffany2004, 9 ani în urmă

scrieti o compunere despre ceva neobișnuit. ( real sau imaginar) repede va rog...

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de cezar2705
1
Era o zi frumoasa si insorita de vara. Pasarile cantau si caprele zburdau . Eu cu mama m-am dus la magazin sa luam condimente ca sa gatim impreuna , cum facem noi in fiecare zi.
         Vad eu pe strada un mosneag cu barba albastra si un ochi alb ( tot ) si un ochi negru. Mosneagul acela m-a speriat , asa ca am fugit cat mai repede langa mama plangand. 
        -Mamaaa !!! Am vazut un mosneag ciudat ! 
       Si cand mama l-a vazut , mi-a zis sa mergem catre masina si sa mergem acasa . Acel mos incerca din rasputeri sa vada unde locuim.
 Cand voiam sa ies afara la joaca , il vad pe mosneag la usa. Atunci eu mi-am distrus frica si am luat un fier si i-am dat in cap . El a ametit doar si a plecat.
    Cred ca a fost cea mai ciudata zi a mea !
Răspuns de timmycatalina
0
u! Nu aceasta e menirea noastră. În dependeţă de sentimente, emoţii, trăiri sufleteşti ne formăm cercul spiritual care domină existenţa. Depinde foarte mult ce parte a paharului privim sau din care unghi, astfel conturîndu-ne fiecare opinia proprie a celora ce suntem sau a vîrstei care ne corespunde.

Fiecare etapă a vieţii înseamnă ceva. Pentru mine, tinereţea, nu aş putea-o compara decît cu un fulg, care, căzînd din cer, observăm tot mai mult o strălucire şi o puritate ce o emană, dar care atunci cînd e mai mare nevoie de el, pentru a ne încînta, apropiindu-se de pămînt dispare. Pur şi simplu nu există. Însăşi viaţa este un mister, un ascuns tainic, ireal. Treptele pe care am păşit şi pe care urmează a le trece nu sunt, pur şi simplu hotare dintre păreri, ci pot fi considerate deosebiri dintre idei. 

A păşi mai sus, către vîrsta adolescenţei nu înseamnă a înceta a mai fi copil, căci ori cum ar fi părerile noastre, încă suntem ...
Alte întrebări interesante