Scrieți un eseu cu tema: „Structuri sociale
în partidele politice din România”.
Răspunsuri la întrebare
Structurile sociale parlamentare, care deseori necesită formarea guvernelor de coaliție . În timp ce înainte de 1989 , peisajul politic era caracterizat de prezența singurului partid de stat, Partidul Comunist Român (PCR), sistemul actual a luat forma după revoluția românească din 1989 și odată cu adoptarea constituției din 1991 .
Articolul 40 din constituție prevede că toți cetățenii se pot alătura partidelor politice, atâta timp cât nu pun în pericol pluralismul politic, principiile statului de drept, suveranitatea, integritatea sau independența țării. Judecătorii Curții Constituționale a României , avocații poporului, magistrații, membrii armatei în funcție, poliția și alți funcționari publici au interdicție de a participa la partide, astfel cum este stabilit de legea ordinară . Legea 14/2003 prevedea că pentru înființarea unui partid politic erau necesare semnăturile a 25.000 de membri rezidenți în cel puțin 18 districte plus capitalul . Acest lucru, declarat neconstituțional în 2015, a fost supus revizuirii de către parlament, care a redus numărul semnăturilor la cele ale doar trei membri fondatori .
În urma revoluției care a pus capăt regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu , guvernul provizoriu a permis formarea de noi partide prin legea nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind funcționarea partidelor și organizațiilor politice . Aceasta prevedea necesitatea înregistrării semnăturilor a 251 de membri pentru înființarea unui partid politic . Lunile următoare au fost caracterizate de proliferarea a numeroase formațiuni dispuse să concureze la primele alegeri libere din mai 1990 . În timp ce 73 de partide și-au prezentat propriile liste la runda electorală, 16 forțe politice diferite au intrat în parlament, plus 12 reprezentanți ai minorităților etnice . Tendința a continuat în următorii ani: începând cu 1 octombrie 1994, 161 de partide erau înregistrate în Registrul partidelor politice ale Curții București, un număr mai mare decât oferta politică propusă teoretic electoratului .
În anii 1990, introducerea legilor electorale cu praguri mai stricte (3% în 1992 , 5% în 2000 ) a dus la o scădere treptată a numărului de partide din parlament, în paralel cu consolidarea unui sistem bazat pe diviziuni ideologice pe axa dreapta-stânga, care depășeau paradigma unipartidă tipică epocii comuniste . Partidele majore erau grupate în jurul a trei mari familii ideologice principale :
Democrația socială - reprezentată în principal de Frontul Salvării Naționale (FSN) și evoluțiile sale, în special prima fază a Partidului Democrat (PD), Frontul Democrat pentru Salvarea Națională (FDSN), Partidul Social Democrației din România (PDSR) și Partidul Social Democrat (PSD).
Liberalism - reprezentat în principal de Partidul Național Liberal (PNL) și de curenții săi.
Conservatorism - reprezentat în principal de Partidul Țărănesc Național Creștin Democrat (PNȚCD), faza conservatoare a PD (mai târziuPartidul Liberal Democrat , PDL) și Partidul Umanist Român (PUR, ulterior Partidul Conservator, PC).
În ciuda apariției Partidului României Mari (PRM) în anii 2000, când a devenit cel mai mare partid de opoziție, extrema dreaptă nu avea în general o pondere relevantă în politica românească . În timp ce partidele bazate pe etnie radicală au avut un anumit succes în primele etape ale tranziției către democrație, al cărui exemplu izbitor a fost cel al ciocnirii dintre partidele naționaliste române (PRM și Partidul Unității Națiunii Române ) și cei favorabili al protecției minorității maghiare (reprezentată în principal de Uniunea Democrată Maghiară a României ), factorul etnic a fost din ce în ce mai puțin important și riscul izbucnirii unui conflict amplu a scăzut de-a lungul anilor. De fapt, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) a participat la diferite guverne împreună cu partidele de centru-dreapta și de centru-stânga .
În ciuda consolidării sistemului democratic, favorizat de intrarea țării în Uniunea Europeană în 2007, corupția , transformismul și trecerea constantă a parlamentarilor către alte partide politice pe baza intereselor personale ( traseism politic ), cu toate acestea, au reprezentat probleme care, de-a lungul anilor, au condus la un nivel scăzut de încredere a electoratului față de partidele politice (conform unui sondaj INSCOP, acesta era de 14% în 2014 ). Pentru a contracara această percepție, începând cu anii 2010, partidele majore de centru-stânga (Partidul Social Democrat) și de centru-dreapta (Partidul Național Liberal) au întreprins o serie de măsuri interne menite să consolideze criteriile de integritate și principiile de conduită morală ale membri . Declarațiile programatice nu s-au aplicat niciodată și incapacitatea sistemului de a face față acestor probleme a condus însă la apariția de noi partide fără o orientare ideologică definită, dar care a făcut din lupta împotriva corupției punctul principal al programului lor, precum Partidul Poporului - Dan Diaconescu (PP-DD) și Union Save Romania (USR)