Scrieți un text în care să descrieți bunicii, casa lor și satul în care locuiesc aceștia . (minimum 20 rânduri)
Să fie frumos cu figuri de stil (personificări și comparații) .
Răspunsuri la întrebare
Si eu sunt exact la fel ca voi.Imi este dor de acele zile de vara in care mergeam la bunici si vizitam casa si locurile lor.
Nici nu apucai sa intri in casa ca si veneau sa te intampine bunicii de bun venit. Bunicul , cu fesul acela in cap chiar si cand erau +20°.Acei ochi margelati si frumosi pe care ii puteai citii acea bucurie pe care orice bunic ar avea-o cand isi vede nepotul.Bunica , cea care mi-a dat sa mananc cand eram mic si cea care imi gatea cea mai buna placinta.Bunica , cea cu zambetul acela al ei frumos si cu dragostea pe care o avea fata de noi , nepotii , sau animalele din curte.
Casa ramasese aceeasi , era acelasi miros imbietor de parfum ca de ploaie, patul cu acea patura atat de moale in care te lafaiai cand erai mic. Bucataria , acea bucatarie destul de mica pentru ca mai mult stateai pe afara.
In curte , sunt o multime de animale , porci , gaini , pisici , caini care iti e mai mare dragul sa te uiti si sa te joci cu ele.
Langa casa bunicilor era un lac , cel mai mare lac pe care il vazusem.Zi de zi mergeam cu bunicul meu la pescuit si admiram privelistea. Acea priveliste era ca un tablou al unui celebru pictor. Foarte multe plante si flori erau langa acel lac care ii dadeau un aer imbietor.Pasarile erau la tot pasul si cantau.
Imi pare rau ca nu am putut sta mai mult timp cu bunicii mei.
Sper ca am destule figuri de stil si sper ca te-am ajutat :)
Bunicii mei
Bunicii mei, ca oricare alti bunici de pe pamant, fac parte dintr-un fel de... specie speciala de oameni…
Bunica si bunicul au argint în pǎr și aur în suflete. Amândoi au ochi frumoși și verzi, cu cearcăne mari, amintind de culoarea pădurilor întunecoase ale muntelui din depǎrtare.
Bunicii mei sunt inca tineri, sau, cel putin pentru mine, au sufletul tanar, vesel, limpede si zglobiu, ca apa izvorului ce clipoceste și cântǎ de veacuri pe dealul din spatele casei lor. Izvorul se varsǎ în râul iute curgǎtor în undele cǎruia bunicul m-a-nvǎțat, cândva, sǎ înot!
Pe lângǎ deal, se-ntinde, ca o pisicuțǎ gingașǎ, satul. Cand soarele își trimite razele de aur spre clopotnița bisericii, toate acoperisurile caselor stralucesc. Iar seara, cand astrul iubit pleaca spre apus, ascunzandu-se dupa muntele cel mare din depǎrtǎri, o luminǎ nefireascǎ scaldǎ parcǎ lumea-ntreagǎ și toate casele parcǎ prind viațǎ nouǎ. Copiii, prietenii mei buni, ies la joacǎ, roind printre salcâmi și corcoduși.
Acolo e casa bunicilor mei: între dealuri, munte și râu. Casa lor e atât de gingașǎ și drǎgǎlașǎ și primitoare, cu cǎmǎruțele ei mici și curate și cu miros de flori de mǎr…
Acolo mǎ bucur de liniște și pace și de poveștile bunicilor mei și… parcǎ n-aș mai vrea sǎ se termine vreodatǎ vacanța!