Question

scrieti va rog rezumatul textului ,,La Scaldat va roooooooooog

Answer 1

                                                  La scăldat
  Într-o zi, pe-aproape de Sfîntul Ilie, se îngrămădise o mulțime de treburi pe capul mamei, și îl scoală mama mai dimineața pe Ion și-i zice cu toată inima să mai stea pe lîngă ea și s-o ajute, c-apoi îi va lua și ea de la Fălticeni o pălăriuță cu tăsma și o curelușă. Dar în ziua ceea, în care o rugase ea, era un senin pe cer și așa de frumos și de cald afară că-ți venea să te scalzi pe uscat, ca găinile. Văzînd el o vreme ca asta o șparlise la baltă.  De la o vreme, mama, crezînd că e prin livadă undeva, începu a-l chema, dar de unde, căci el era plecat. Atunci mama lăsă toate în pămînt și se duse la baltă, unde știa că se duce Nică al ei, și cînd acolo, îl vede tologit, cu pielea goală pe nisip. Apoi, în picioare, ținînd la urechi cîte-o lespegioară fierbinte de la soare, și sărind cînd într-un picior cînd în celălalt, spunea cuvintele: Auraș, păcuraș Scoate apa din urechi Că ți-oi da parale vechi Și ți-oi spăla cofele Și ți-oi bate tobele. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul necăjit, de după un dîmb din prund. Între timp, o fi trecut vreo jumătate de oră, cît a zăbovit mama acolo, încă vreo trei patru de cînd fugise de-acasă și era trecut de amiază deja, și ar fi trebuit să-și dea seama să se întoarcă acasă, dar el, fiind cuprins de fericire, uitase că mai trăia pe lume. În sfîrșit, mamei  îi crapă răbdarea și vine tiptil, în vîrful degetelor, pe la spatele lui, îi ia toate hainele de pe mal și îl lasă în pielea goală. Fetele, care erau pe aproape au început a rîde pe seama lui iar lui îi venea să intre în pămînt de rușine. Pe cînd fetele nu se mai uitau la el, o luă la fugă prin hudiți pe drumul care ducea la el acasă. Dar nu merge pe drum, de rușine să nu întîlnească vreun om, ci sare în grădina lui Costache și merge tiptiluș prin păpușoi; apoi în altă hudiță, din hudiță în grădină la Trăsnea, și iar prin păpușoi, apoi în răspintenile unui drum, de acolo în grădină la ei. Și cînd ajunge în dreptul ogrăzii o vede pe mama cum se dă în vînt după trebi, cînd în casă, cînd afară. Dar, fiindu-i foame ieși înaintea ei, îi sărută mîna și-i zise: ”Mamă, bate-mă, ucide-mă, fă ce știi cu mine, numai dă-mi de mîncare, că mor de foame” . După ce îi dădu mama să mănînce,  îi promite mamei că ce-a făcut nu mai face. Și după aceea nu mai ieșea din cuvîntul ei, era harnic și cuminte de n-avea mama grijă cînd se ducea undeva. În sfîșit, ce mai atîta vorbă pentru nimica toată? Ia, a fost și el, în lumea asta un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulețti, care nici frumos pînă la douăzeci de ani, nici cu minte pînă la treizeci și nici bogat pînă la patruzeci n-a fost. Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de cînd sunt, niciodată n-a fost.