Question

scrietimi va rog o poveste despre stefan cel mare

Answer 1

"Povestea Vrancei“, întîlnită în unele manuale pentru gimnaziu, care explică întemeierea satelor Negrileşti, Bodeşti, Păuleşti, Spineşti, Nistoreşti şi Spulber prin dăruirea Munţilor Vrancei celor şapte feciori ai Vrîncioaiei rămîne o simplă legendă, după cum reise din cercetările istorice u Ştefan cel Mare n-a fost niciodată în Vrancea istorică, nici măcar în martie 1482, cînd a cucerit Cetatea Crăciuna şi a stabilit hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească pe Milcov.Vă oferim în numărul de astăzi o lecţie de istorie scrisă de profesorul Valeriu AnghelLa 14 aprilie 2012 se împlinesc 555 de ani de la urcarea lui Ştefan cel Mare şi Sfînt pe tronul Moldovei. Sanctificat în 1992 de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cel mai mare român al tuturor timpurilor venise pe lume tot într-un miez de primăvară, cînd totul prinde viaţă şi năzuieşte către înalt. Nepot al lui Alexandru cel Bun, Ştefan aducea în Ţara Moldovei frumuseţea unei primăveri prelungite în vară şi continuată în bogăţia toamnei, ca rezultat al eforturilor depuse pentru Ţară, stare pe care Moldova n-o mai întîlnise pînă atunci. Contopindu-se cu Neamul său, Ştefan n-a avut altă bucurie şi altă durere decît bucuriile şi durerile Moldovei, a cărei demnitate a impus-o tuturor vecinilor. Niciodată ţara n-a fost mai întinsă, mai prosperă şi mai respectată, iar faima domnitorului ei n-a străbătut atît de departe, din apusul creştin pînă în răsăritul musulman.

Answer 2

                    Povestea lui Stefan cel Mare si a Vrancioaiei
Se spune că a fost mai demult, pe când domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt stăpânea în Moldova, luptându-se cu turcii, o femeie vrednică, pe nume Tudora Vrâncioaia, care avea șapte feciori: Bodea, Spirea, Negrilă, Bârsan, Spulber, Pavel și Nistor. Toți șapte erau ciobani în munții Vrancei, după cum erau mai toți voinicii locului.S-a întâmplat ca, într-o luptă cu turcii, Ștefan, neavând destulă oaste, să fie învins. Singur, flămând, obosit și necăjit, a bătut la ușa Vrâncioaiei, să primească găzduire de-o noapte. Aceasta l-a primit - fiind lege nescrisă ospitalitatea străinilor - și l-a omenit cum se cuvine. Curând după aceea, domnitorul a adormit, fără să dezvăluie cine este.
Vrâncioaia însă a ghicit cine e, după îmbrăcăminte și după chip. Auzise ea că domnitorul e la ananghie, deci și-a chemat feciorii de la treabă și i-a îndemnat să strângă fiecare câte o mică oaste din munți și să meargă la luptă.Feciorii au făcut așa, încât dimineață, când s-a trezit domnitorul, în fața casei era oastea gata.Cu mare bucurie a pornit Ștefan la luptă, alături de feciorii Vrâncioaiei, obținând de această dată victoria. Niciunul din cei șapte frați nu a pierit în luptă. La sfârșitul bătăliei, Ștefan i-a chemat la sine, să-i răsplătească: fiecăruia i-a dăruit unul dintre munții Vrancei, întocmind act domnesc pentru aceasta.
Și așa, cei șapte frați s-au întors la îndeletnicirile lor, întemeind fiecare un sat cu numele său. Iar mama lor a rămas de legendă, pentru vrednicia și curajul ei, pentru inima generoasă și pentru iubirea de țară.