scrisoare catre un animal sau sol sau apă sau aer
vă rog ajutatima dau corana promit!!!!!!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
privește⬇️⬇️⬇️
Explicație:
Alo! Da, mama!
Am uitat să-ți mai zic ceva..
Bine, bine. Ia zi-mi, ce-i?
Să nu uiți să-mi aduci actele alea că te mănânc cu fulgi cu tot!
Da, nu uit.. Te pup. Hai paaa!
Aruncă în fotoliu telefonul mai deștept decât ea. Ori așa îi părea pentru că aplicațiile telefonului aveau timp de răspuns la realitate mai bun decât ea. Și parcă și memorie. Nu înțelegea cum își amintea replici de la dateuri din facultate, ba chiar liceu, cu precizia unui medic ce reține toată latina corpului uman, dar nu mai știa unde a pus actele…
N-avea habar. Și nici chef de arheologie. Își lipi buzele de buza caldă a ceștii și se gudură de aburii cafelei. Brusc, o traversă optimismul și se repezi la cutia neagră cu chestii din bibliotecă. Nici urmă de acte. Doar niște raze de soare care cădeau spectaculos pe cutii. Se dezechilibră și cu jumătate de piruetă evită o cădere spectaculoasă, dar se lovi de masă în coapsă. Surd, scurt și tare cât să i se deruleze în cap culorile viitoarei vânătăi.
Bodogănind, își mută săpăturile în sertarul cu old stuff. Caiete din liceu, câteva cursuri din facultate, poze și parcă și niște acte. Mâna bucuroasă își schimbă direcția însă. Apucă un plic dolofan de hârtii. Erau scrisori. Scrisorile de la iubitul ei din liceu. Ea încheia clasa a XI-a, el încheia anul trei la filosofie. Se cunoscuseră la metrou la Universitate. El, deși timid, cum avea ea să afle mai târziu, a urmărit-o pe bulevardul Carol insistând cu șarm să îi dea numărul de telefon sau să meargă cu el acum la o cafea. Și au mers. La Motoare, sus pe Teatrul Național, la cafea cu soare.
Cocoțată în cel mai înalt vârf al patului, pe perne, citea scrisorile din vara lui ‘97. Abandonase actele pentru eternitate parcă.
Era ca o zebră colorată în toate stările. Citea pe nerăsuflate pe cea mai lungă din teanc. Unsprezece pagini scrise cu stiloul. Zâmbea la mâzgăleli, îi adora literele ordonat înclinate, tresărea la patima cu care o vedea el și își trăgea nasul să nu păteze scrisoarea cu lacrimi și muci. După ce le citi pe toate se întinse peste ele copleșită.