Limba română, întrebare adresată de Bibi525, 9 ani în urmă

Spuneti-mi va rog care este dialogul dintre Mircea ce Batran si Baiazid din Scrisoarea 3

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Giovani
24
-Cum ai indraznit?
-nu te intereseaza tu de-o lipsa Baiazit!
-As putea sa-ti iau viata,iar tara ta si oastea ar ramane ca un trunghi fara de cap.
-îi ramane inima,dar n-ai s-o faci!
-ce m-ar putea opri?
-mandria,s-ar spune ca ti-a fost frica de mine,nu esti înca atat de slab sa nu-ti pese ce spune lumea.
-apusul spre care te întreb si vrei sa-l cotropesti, dar la parerea caruia-ti arde de mult?
-apusul zici? il locul ala,as fi al dunare cu toata suflarea sa-l opresc pe Baiazid. am,sa smulg casele lor trufase,catredalele lor marete.
-Voi da calului meu ovaz in pristolul din roma.Aparand acest apus vrei tu sa pieri? Eu vreau sa las fiilor mei mostenire intreaga europa. M-ai întarziat destul, e timpul sa ne întelegem!
-Cat timp,picior de strain in armata, imi calca pamantul tarii,nu!
-nu toti sunt ai tai,sunt ca tine.
-hmm,,stiu! dar cat voi trai eu si cei care-mi seamana, nu ne vei supune nici tu, nici altii. ast-ai mostenirea vreau eu s-o las!
Cred ca asta este. Sper sa-l iei ca pe cel mai bun raspuns succese!




Bibi525: Multumesc mut
Giovani: nu ai pentru ce.
Răspuns de balintstefania
33
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

Sper ca te-am ajutat!!

balintstefania: Asta e cm tot
Bibi525: Asta e multumesc !
Bibi525: Aveam nevoie lalimba romana
Alte întrebări interesante