Question

- SUBIECTUL! Citeşte următorul fragment: Marţi, 11 [august 1936) incepusem aseară să scriu câteva rânduri aici, în caiet, când mi-a bătut in uşă lonel Teodoreanu. L-am poftit înăuntru și am stat vreo două ore de vorbă. Când a plecat, n-am mai stiut exact ce voiam să spun in fraza incepută-și am abandonat-o asa cum era, mai ales că trebuia să mergem la masă. in rezumat , voiam să spun că scena asta, la care m-am oprit, mă îngrijorează. De când sunt la Ghilcoş, prima piedică serioasă. Şi nu mă îndur så trec, peste ea, la actul al treilea. Aş vrea să pot termina actul 1 - şi să-l pun deoparte, ca pe o treabă sfârşită. Ieri am stat vreo 6 ore in fata hârtiei - şi nu m-am ales decât cu vreo două pagini (nici două pagini întregi), care pot fi reținute. Voi încerca azi. La drept vorbind, dacă ar fi soare, mi-aş acorda câteva ore libere, aş urca pe Ghilcoş sau pe Tohard și asta m-ar limpezi poate. Dar e mereu urât, acelaşi cer de noiembrie, un vânt rece, nici măcar destul de tare ca să gonească norii. Teodoreanu este acelaşi convorbitor fascinant pe care l-am cunoscut la Galaţi. Îl ascult cu cea mai vie plăcere deşi nu-mi vorbeste decât despre el, despre literatură, despre romanul pe care il scrie. Mi-a cetit câteva pasaje - și unele mi s-au părut excelente. Indeosebi un scurt episod cu doi eroi - Hans Müller și Mircea Ştefănescu Sunt la o etapă antilirică, mi-a spus. E un roman pe care îl scriu împotriva mea: cred că o să-ti placă. E de altfel un camarad încântător. Băieții lui, care locuiesc la dreapta mea și îmi sunt oarecum tovarăşi de balcon, au primit ordin să fie liniştiti. Doamna Teodoreanu face o cafea neagră extraordinară, din care primesc și eu o rație de două cești pe zi. Romanul lui se cheamă Arca lui Noe. Se petrece la Borsec, într-o pensiune - pensiunea lui Frau Blecher - care se mai cheamă și flota Blecher. Pentru că venise vorba de Cezar Petrescu, care utilizează - aproape fără să-și dea seama - în cărţile lui, sugestii din diverse convorbiri sau confesii literare, m-am grăbit să-i spun, ca măsură de prudenţă: OSă știi că și în ceea ce scriu eu acum este o pensiune, într-o localitate de munte - Pensiunea Weber - condusă de Fräulein Weber, pensiune pe care, la un moment dat, un personaj o compară cu un vapor... Am râs amândoi de coincidenţă - dar nu e rău că am precizat. De altfel - mi-a spus el nu cred să ne întâlnim. Mergem probabil pe drumuri diferite. Cu atât mai diferite cu cât ceea ce scriu eu este... o piesă de teatru. Nu părea surprins - şi mi-a explicat de ce: Băiatul meu cel mare - Ştefănucă - mi-a spus azi la prânz... [...] ...mirat: „Papa, să ştii că domnu Sebastian vorbeşte singur când scrie..." N-am crezut, dar acum înțeleg... ſi explic că într-adevăr simt nevoia să spun fiecare replică înainte de a o scrie... Mihail Sebastian, Jurnal: 1935 - 1944 A. Scrie pe foaia de examen, în enunţuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinte cu privire textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenţei fără să-şi dea seama, 6 punct
2. Menţionează numele eroilor episodului pe care îl citeşte lonel Teodoreanu, utilizând informaţiile din textul dat 6 punc
3. Precizează o modalitate prin care autorul consideră că şi-ar limpezi gândurile, justificându-ţi răspunsul c secvenţă semnificativă din text. 6 punc
4. Explică motivul pentru care se amuză cei doi scriitori. 6 punc
5. Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, o trăsătură a lui Ionel Teodoreanu, aşa cum reiese din textul dat. ​

Answer 1

1. Sensul din text al secvenței „fără să-și dea seama” se referă la faptul că Cezar Petrescu scria fraze și expresii într-un mod involuntar și inconștient.

2. Numele eroilor episodului pe care îl citește Ionel Teodoreanu sunt Hans Muller și Mircea Ștefănescu.

3. O modalitate prin care autorul consideră că și-ar limpezi gândurile era să se plimbe, dar să fie o vreme bună și favorabilă „dacă ar fi soare, mi-aș acorda câteva ore libere, aș urca pe Ghilcoș sau pe Tohard și asta m-ar limpezi poate.”

4. Motivul pentru care se amuză cei doi scriitori era că scriau despre acelși lucru „am râs amândoi de coincidență.”

5. O trăsătură a lui Ionel Teodoreanu regăsită în text este plăcerea de a vorbi și talentul lui de a face acest lucru „convorbitor fascinant (...) îl ascult cu cea mai vie plăcere.”