Sufletul satui
Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
1.Extrageti din poezie motive (2 comentati)
1 figura de stil (comentati 1)
Stari ale eulu liric(1 comentați)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
Răspuns:
1 viata la sat asigura continuitatea catre viitor . 2 viata la sat este vindecarea trupului si sufletului prin apropierea de simplitate ,de natura ........**inima nu mai bate in piept ci in adanc undeva ".........este atat de liniste ca nici propriul organism nu mai face galagie ...si cele mai slabe sunete sunt in soapta . Figura de stil ....Personajul se contopeste cu natura , cu SUFLETUL satului , se imbina cu mirosul de iarba taiata , calatoreste pe la stasinile cu paie si intra prin case unde se aseaza pe un podmol de lut
Mira2244:
Ce sunt astea?
Alte întrebări interesante
Istorie,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Istorie,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă