Limba română, întrebare adresată de Utilizator anonim, 10 ani în urmă

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu tristele becuri cu pală lumină –
Când sună arama în noaptea deplină,
Sunt solitarul pustiilor pieţe.

Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra.

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie;
Pălind în tăcere şi-n paralizie, –
Sunt solitarul pustiilor pieţe...
(George Bacovia, Pălind)

* hidos, hidoasă, adj. – foarte urât, dezgustător, înfiorător la vedere

1.Comenteaza in 10 randuri o strofa la alegere prin evidentierea relatiei dintre ideea poetica si mijloacele artistice.


madalyn: nu stiu
Utilizator anonim: "Pălind" este o poezie tipic simbolistă, prin imaginarul poetic (universul dezolant şi alienant al oraşului) şi prin exprimarea unor stări vagi, obscure, amestec de tristeţe, melancolie şi deprimare.
În acest context, ultima strofă este un fel de ecou al primeia, reluând motivul singurătăţii absolute a eului liric şi încărcându-l cu noi semnificaţii. Laitmotivul "Sunt solitarul pustiilor pieţe" accentuează dramatismul strigătului de disperare al omului care se simte singur în mijlocul oraşului.
Utilizator anonim: Starea vagă, imprecisă, de tristeţe şi deprimare, din prima strofă se exacerbează acum, ajungând până în pragul nebuniei:
"Cu jocuri de umbră ce dau nebunie".
Ambiguitatea versului al treilea ("Pălind în tăcere şi-n paralizie - ") - specifică tehnicii simboliste - permite interpretarea sa ca pe o expresie a spaimei de moarte a omului singur. Verbul "pălind" şi substantivele "tăcere" şi "paralizie", concentrate într-un spaţiu textual redus, conţin - toate - ideea de absenţă (progresivă şi absolut
Utilizator anonim: ): absenţa luminii, absenţa comunicării, absenţa mişcării. Se sugerează astfel absenţa vieţii, adică moarte.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de anonim1502
29
   În cea de-a treia strofă a poeziei versul ”sunt solitarul pustiilor pieţe”, se repetă amplificând sentimentul de singurătate al poetului. Ideeea de singurătate este susţinută şi de epitetul “pustiilor “ asociat substantivului “pieţe”. Acestea devin spaţii închise în care au loc spectacole stranii: ”Cu jocuri de umbră ce dau nebunie / Pălind în tăcere şi-n paralizie”. Repetiţia primului vers în finalul strofei subliniază obsesia singurătăţii. Cele patru versuri au rima îmbrăţisată.
Alte întrebări interesante