țăranii din evul mediu, compunere
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Țărănimea, partea cea mai numeroasă a societății feudale, era împărțită în mai multe categorii, în funcție de statutul social și, desigur, de avere.
Țăranii liberi
Țăranii dependenți
Aveau dreptul de a părăsi moșia pe care locuiau.
Adesea, locuiau în sate (obști) libere, având conducători proprii.
Puteau lăsa moștenire averea pe care o dețineau.
Aveau obligații către stat și către Biserică: în bani - taxe și redevențe; în muncă - la construirea drumurilor sau a podurilor; aveau, precum în Țara Românească și în Moldova, datoria de a participa la oaste.
Erau nevoiti sa plateasca zeciuiala bisericiasca din averea pe care o aveau
Erau „legați de glie” (nu aveau voie să părăsească moșia pe care locuiau).
Nu se puteau căsători decât cu acordul seniorului și doar cu cineva de pe moșia acestuia.
Nu puteau transmite urmașilor pământul decât cu acordul seniorului și plătind o taxă.
Urmașii lor aveau statutul de șerbi.
Nu erau admiși ca martori în procese.
Aveau diverse obligații față de seniori.
În fața abuzurilor și violențelor, țăranii nu aveau niciun mijloc legal de apărare. Nemulțumirea acestora, manifestată prin răscoale, a crescut în secolul al XIV-lea, în împrejurările Războiului de o sută de ani. Astfel de răscoale au izbucnit în Franța, în 1358, și în Anglia, în 1381. La începutul secolului al XV-lea, răscoalele s-au extins și în Europa centrală, apoi în Cehia (1434) și în Transilvania (Răscoala de la Bobâlna, din 1437).