Question

text aurul dulce compunere scurta

Answer 1

Tacerea e de aur, vorbele de argint! 

Tacere, tacere, tacere...ma gandesc la ce ar mai folosi vorbele?? ...tacerea vorbeste de la sine...unii spun ca atunci cand arborezi steagul tacerii, speri ca celalalt  sa fie incercat de remuscari si sa ceara scuze...sa -l obligi cumva la o alta atititudine, obtii astfel cuvinte si actiuni  care crezi ca ti se cuvin...ce se intampla insa cand cel care se simte jignit   nu primeste nimic? tacerea  este  platita tot cu tacere?? pentru ca orgoliile sunt mari, se ajunge la frustrari, iar cel nemultumit nu va recunoaste niciodata ca a gresit... si uite asa se ajunge la mari dezamagiri...     In ce ma priveste pot sa spun ca eu tac atunci cand  sunt nedumerita  de comportamentul , de atitudinea celor din jur...sau poate chiar de comportamentul meu...ma incearca o stare de incertitudine... si, decat sa vorbesc prefer sa tac...poate este o forma de aparare, pur si simplu!    Am intalnit insa taceri de tip protestatar, chiar la unii dintre prietenii mei, asa au inteles ei sa opuna rezistenta... este alegerea fiecareia, respect alegerea  desi uneori ma doare sufletul,  pentru ca,  pana si catelusa mea Tasha  cand nu-i place ceva, protesteaza prin sunete...si multi dintre ascultatorii mei s-au convins de acest lucru...sunt sunete de disperare...disperare ca nu-i bagata in seama, vrea  mai multa atentie din partea mea....ma obliga pur si simplu s-o linistesc!    Cea mai pacatoasa mi se pare cea de tip indiferenta, pentru ca doare, nimeni  nu este dispus sa se simta parte neglijata intr-o relatie, iar cand o aplici mi se pare ca  se doreste la modul cel mai  sadic sa pui la punct pe cineva care ti-a gresit...nu este deloc  comoda, ea distruge incet , incet relatia,  naste  dezastru interior, complexe, si treptat duce chiar la lipsa de respect fata de tine dar si fata de persoana pe care vrei s-o pui" la punct"!...acum depinde si in ce tabara te afli, dar oriunde te-ai gasi,  este greu...stiu asta  din propria experienta...     O persoana draga mie, a ales o forma de tacere de tip pedeapsa...vrea sa-mi transmita  durerea  pe care o simte prin tacere, poate ca a reusit...pentru ca am devenit si eu suparata... ce ti-e si cu tacerile astea! sunt ca oglinzile...o vezi, te vede...dar nu-ti vorbeste! ...daca raspunzi cu aceeasi moneda...oare nu-i mai greu  pentru ambele parti?     Poate ar trebui sa dejucam aceste taceri, sa nu dam ignor la ignorare, la ce-mi folosesc  tacerile?...aaa!! da! cand imi doresc pentru o perioada de timp sa  meditez asupra unor lucruri, da! sunt de acord...dar s-o tin asa intr-un lant de taceri mi se pare chiar absurd!     Prefer tacerile acelea in doi...cand cuvintele sunt de prisos, cand un sarut este urmat de o tacere, pentru ca prin acel sarut ai spus tot...chiar tot...prefer tacerea atunci cand  ma tine cel drag de mana, ma priveste in  ochi si  vede mai multe dacat as putea eu spune in acel moment...aceste mesaje nonverbale,  sunt dumnezeiesti...in rest, nu pun  temei pe proverbul"tacerea e de aur "...as reformula proverbul cam asa"tacerea e de aur iar vorbele de argint"...iar mie imi place argintul, il port cu placere si este  chiar in trend!   Am insa o intrebare ...pentru care dintre  cele doua proverbe optati?: