Question

traduce in engleza
Hai că vă povestesc despre subiect, că altă ruta n-am. Poate-mi vine până la final. Hazel Grace Lancaster și Augustus Waters sunt cei care se întâlnesc și ale căror destine sunt sub aceeași stea. Iar steaua asta nu-i una fericită, dimpotrivă e cea mai nenorocită dintre toate. Pentru că steaua e moartea, steaua lor e cancerul. Hazel Grace are metastaze le plămâni, de-aia cară mereu după ea un căruț cu un tub de oxigen, iar Augustus are piciorul amputat tot din cauza cancerului. Măcar el e „curat” de câteva luni și se bucură de viață. Hazel nu prea poate pentru că plămânii ei nu-i dau voie să trăiască.
Pentru a nu se sălbătici în casă, mama ei o convinge să meargă la un grup de sprijin, unde să-și facă prieteni și să simtă cât de cât că e adolescentă. Acolo îl cunoaște pe Gus, care e prieten cu Isaac, un al tânar lovit de cancer care trebuie să-și scoată ochii pentru a scăpa de el. Gus o place din prima, iar Hazel nu rămâne nici ea indiferentă. Povestea lor de dragoste se derulează într-o normalitate care îi face să uite pentru câteva momente cât de nenorociți sunt, iar Gus pare iubitul ideal. N-are el jumătate de picior, dar nici nu contează, pentru că John Green îl face atât de atrăgător și-l înzestrează cu atâtea calități că am suspinat puțin în locul lui Hazel Grace. E atât de perfect încât renunță la dorința lui pentru a o îndeplini pe a ei. Iar dorința ei cea mai mare e să afle niște răspunsuri în legătură cu cartea ei preferată. După ce i-o dă și lui Gus s-o citească, amândoi devin obsedați să afle ce s-a întâmplat cu personajele după ultima frază, oprită în mijloc. O carte care se sfârștește cum se sfârșește și viața: în mijlocul frazei. Un pic mai descurcăreț, Gus reușește să primească un răspuns de la scriitor, care se mutase la Amsterdam. Acesta refuză să discute prin emailuri, așa că îi spune că dacă vor răspunsuri, să facă bine să meargă în Olanda. Ceea ce Gus, Hazel și mama ei fac. Se urcă în avion și pe-aici ți-e drumul. În sfârșit o carte în care nu Parisul, Londra sau New York-ul sunt destinațiile îndeplinirii viselor.
Ajunși în casa scriitorului, cei doi constată că acesta nu vorbise, de fapt, serios, nu-i voia acolo și nici n-avea de gând să le dea răspunsurile pe care cei doi le căutau. Dimpotrivă e un alcoolic impertinent, sătul de viață și puțin deranjat mintal. Chiar dacă pare că au bătut atâta drum degeaba, pentru Hazel și Gus, Amsterdam e o bucată din infinitatea lor. arată
După Amsterdam, lucrurile se precipită, si înrăutățesc, vin lacrimile. N-am plâns acolo unde probabil toată lumea cedează, ci atunci când am citit dialogurile dintre Hazel și părinții ei, dintre părinții ei când cred că ea nu e de față și despre cum înțelege ea durerea lor. M-a emoționat și m-a zguduit puțin când am încercat să mă pun îl locul fiecăruia. Citind Sub aceeași stea intri într-o lume pe care o eviți, cu care nu vrei să ai de a face și pe care nici măcar nu vrei s-o cunoști. Nici de la distanță. Pentru că e lumea morții. Însă odată ce ai intrat, lucrurile devin umane, devintrăibile, devin intense. În lumea morții totul se simte înzecit, de la durere până la fericire. Și resemnarea e cel mai sănătos sentiment, dacă vrei să treci de la durere la fericire

Answer 1

Let me tell you about the subject, I have no other way. Maybe it comes to me until the end. Hazel Grace Lancaster and Augustus Waters are the ones who meet and whose destinies are under the same star. And this star is not a happy one, but the worst of all. Because the star is death, their star is cancer. Hazel Grace has metastases to her lungs, so she always carries a wagon with an oxygen tube, and Augustus has an amputee leg because of his cancer. At least he's been "clean" for months and he is enjoying life. Hazel can not enjoy her life because her lungs do not allow her to live.

In order not to go wild inside the house, her mother convinces her to go to a support group, where she can make friends and feel that she is a teenager. There she meets Gus, who is a friend of Isaac, a young man struck by cancer who has to take his eyes off to get rid of the cancer gene. Gus likes her at first sight, and Hazel does not remain indifferent either. Their love story unfolds in a normality that makes them forget for a few moments how sad they are, and Gus seems the ideal lover. He does not have half his leg, but it does not matter, because John Green makes him so attractive and endowed with so many qualities that I sigh a little in the place of Hazel Grace. He is so perfect that he gives up his desire to fulfill hers. And her greatest desire is to find answers to her favorite book. After he gives it to Gus to read it, they both get obsessed with what happened to the characters after the last sentence, stopped right in the middle. A book that ends in the same way the life ends: in the middle of the sentence. A little clearer, Gus managed to get a response from the writer who had moved to Amsterdam. He refuses to talk through emails, so he tells him that if they want answers, they have to come to Netherlands. And that is exactly what Gus, Hazel and her mother are doing. They get on a plane and here's your way. Finally, a book in which Paris, London or New York are not the destinations of your dreams.

Arriving in the writer's house, the two find that he did not speak, in fact, seriously, did not want them there , nor did he intend to give them the answers the two were looking for. On the contrary, he is an impertinent alcoholic, sick of life and a little disturbed mentally. Even if they came a long way, for Hazel and Gus, Amsterdam is a piece of their infinity.

After Amsterdam, things are precipitating, and worsening, tears are comeing. I did not cry where everyone is likely to give up, but when I read the dialogues between Hazel and her parents, between her parents when they think she is not there, and how she understands their pain. He excited me and shook me a little when I tried to put each of them in the place. Reading Under the same star you enter a world that you avoid, which you do not want to have anything to do with this world and that you do not even want to knowabout this world. Not even from a distance. Because it's the world of death. But once you get in it, things become human, devilish, they become intense. In the world of death everything feels thirsty, from pain to happiness. And resignation is the healthiest feeling if you want to go from pain to happiness.