Traducerea la lectia The Thirty Nine Steps Chapter Two
Chapter Two
The milkman sets out on his travels
I sat down and sudd felt very sick.
"The Germans will kill me next," I thought."They know the Scudder was staying in my flat and they'll guess that he told me their plans. The police will think that i killed him. I'll go away for a few weeks. Then I'll come back to London and go to the police."
I thought that Scotland would be a good place to go. I could catch the early morning train. But how was I to get out of the flat undetected?
Then suddenly I had a great idea. Every morning at half past six the milkman brought the milk. My idea was to borrow his white hat and coat and the can of milk. Then I could get away from the building disguised as a milkman. I collected some clean clothes and some money. Then I went to bed and slept for a few hours.
It was twenty minutes to seven now, and the milkman was late. But suddenly I heard the noise of the milk can on the stairs, and I opened the door.
"Come in, please," I said. "I want to speak to you."
He came into the flat, and I shut the door.
"Listen," I said. "I want you to help me." I took a pound note out of my pocket and added, "If you agree, I'll give you this."
When he saw the money, his eyes opened wide. "What do you wantme to do?" he asked.
" Let me borrow your clothes for a few minutes. I can't explain anything now but I'll be back in ten minutes. You'll be a bit late, but nobody is going to complain and you'll have that money for yourself."
"All right," he said. "I like a bit of fun too."
I put on his clothes and I went out of the flat, shutting the door behind me. Then, whistling, I clattered down the stairs. The porter in the main enterance told me to make less noise. Obviously the disguise was working.
In the first side street I took off the milkman's clothes and raced towards St Pancras Station. I didn't have a second to spare before the train left for the north.
Va rog frumos ajutați ma!
Răspunsuri la întrebare
Lulmanul pornește în călătoriile sale
M-am așezat și sudd sa simțit foarte bolnav.
"Nemții mă vor ucide pe urmă", m-am gândit, "știu că Scudderul stătea în apartamentul meu și ei vor ghici că mi-a spus planurile lor, poliția va crede că l-am omorât. câteva săptămâni, apoi mă întorc la Londra și mă duc la poliție.
Credeam că Scoția ar fi un loc bun pentru a merge. Aș putea prinde trenul dimineața devreme. Dar cum aș putea ieși din apartament nedetectat?
Apoi, dintr-o dată am avut o idee grozavă. În fiecare dimineață, la șase și jumătate, laptele a adus laptele. Ideea mea era să-i împrumut pălăria și haina albă și o cutie de lapte. Apoi am putut să scap de clădirea deghizată ca un lapte. Am colectat niște haine curate și niște bani. Apoi m-am culcat și am dormit câteva ore.
Au trecut douăzeci de minute până la șapte, iar laptele a întârziat. Dar brusc am auzit zgomotul cutiei de lapte pe scări și am deschis ușa.
- Intră, te rog, am spus eu. "Vreau sa vorbesc cu tine."
A venit în apartament și am închis ușa.
- Ascultă, am spus. "Vreau să mă ajuți." Am luat un buzunar din buzunar și am adăugat: "Dacă sunteți de acord, vă voi da asta."
Când a văzut banii, ochii i se deschise larg. "Ce vrei sa fac?" el a intrebat.
Lasă-mă să îți împrumut hainele pentru câteva minute Nu pot să explic nimic acum, dar mă voi întoarce în zece minute, vei fi cam târziu, dar nimeni nu se va plânge și vei avea acești bani pentru tu."
- Bine, spuse el. "Îmi place și eu un pic de distracție".
Mi-am pus hainele și am ieșit din apartament, închizând ușa în urma mea. Apoi, fluierând, m-am zdruncinat pe scări. Porterul de la intrarea principală mi-a spus să fac mai puțin zgomot. Evident, deghizarea funcționa.
Pe prima stradă laterală am scos hainele de lapte și am zburat spre stația St Pancras. N-am avut nici o clipă înainte ca trenul să plece spre nord.
Va rog frumos ajutati ma!