Transformati secventa narativa din primele zece versuri ale capitolului VII intr-un scurt monolog al lui Ghirai (Dan,capitan de plai)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
113
Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul său,
Luând pe Dan rănitul ca pradă și trofeu.
El merge de se-nchide în cortu-i, umilit,
Precum un lup din codri ce-a fost de câini gonit.
Trei zile, trei nopți hanul nu gustă-n suflet pace.
Întins ca un cadavru jos pe covor el zace,
Dar când revine, palid, din lunga-i desperare,
În ochii lui trec fulgeri de crudă răzbunare.
El strigă să-i aducă sub cort pe Dan bătrânul.
,, Nu ştiu ce să mă fac ... mi-e inima umplută cu venin. Ai mei tătari muriră pe pământ străin de mâna ăstui Dan ghiaur, bâtrân nevoie mare, dar prea viteaz şi bun creştin. Stau apăsat pe-ntinsul meu covor ... mi-e zbucium sufletul şi hotărârea-i gata ... îl chem şi ştiu ce trebuie să fac cu prada asta mare de ghiaur vinovat!"
În această secvenţă, poetul Vasile Alecsandri reuşeşte să lase cititorului zbuciumul interior al lui Ghirai, hanul tătar. Acesta, avându-l pe Dan, ghiaurul, drept trofeu se închide-n al său cort spre cugetare. Frământat de gânduri şi amintiri, cunoaşte pe deplin zbuciumul deoarece de hotărârea sa depinde soarta românului Dan. După trei zile şi tot atâtea nopţi, timp în care a cunoscut agonia, cheamă la el pe Dan spre a-i da sentinţa.
Luând pe Dan rănitul ca pradă și trofeu.
El merge de se-nchide în cortu-i, umilit,
Precum un lup din codri ce-a fost de câini gonit.
Trei zile, trei nopți hanul nu gustă-n suflet pace.
Întins ca un cadavru jos pe covor el zace,
Dar când revine, palid, din lunga-i desperare,
În ochii lui trec fulgeri de crudă răzbunare.
El strigă să-i aducă sub cort pe Dan bătrânul.
,, Nu ştiu ce să mă fac ... mi-e inima umplută cu venin. Ai mei tătari muriră pe pământ străin de mâna ăstui Dan ghiaur, bâtrân nevoie mare, dar prea viteaz şi bun creştin. Stau apăsat pe-ntinsul meu covor ... mi-e zbucium sufletul şi hotărârea-i gata ... îl chem şi ştiu ce trebuie să fac cu prada asta mare de ghiaur vinovat!"
În această secvenţă, poetul Vasile Alecsandri reuşeşte să lase cititorului zbuciumul interior al lui Ghirai, hanul tătar. Acesta, avându-l pe Dan, ghiaurul, drept trofeu se închide-n al său cort spre cugetare. Frământat de gânduri şi amintiri, cunoaşte pe deplin zbuciumul deoarece de hotărârea sa depinde soarta românului Dan. După trei zile şi tot atâtea nopţi, timp în care a cunoscut agonia, cheamă la el pe Dan spre a-i da sentinţa.
Utilizator anonim:
Bună! Răbdare ... l-am scris pentru a-l citi şi răspunde cerinţei.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă