trei subiecte cu gen, număr și caz
dau coroana urgent
Răspunsuri la întrebare
1.Ana are mere.
Ana: subiect, gen feminin, număr singular, caz nominativ
2.Marius merge la magazin.
Marius:subiect , gen masculin, număr singular, caz nominativ
3.Fetele merg spre sală.
fetele:subiect, gen feminin, număr plural, caz nominativ
Explicație:
Sper ca te-am ajutat! Succes!
Răspuns:
În fața casei latră voios un cățel.-subiect, face acțiunea exprimată de predicatul verbal; cine latră? genul masculin numarul singular(e nehotarat...)cazul nominativ
Cărțile sunt aranjate în bibliotecă.-subiect, are caracteristica exprimată de numele predicativ; ce sunt aranjate? genul femenin numarul plural cazul nominativ
Ea este lăudată de părinți.-subiect, face acțiunea exprimată de predicatul verbal; cine latră? genul femenin numarul singular cazul nominativ
Explicație:
Subiectul este partea principală de propoziție care arată cine face acțiunea exprimată de predicatul verbal, cine suferă acțiunea exprimată de un predicat verbal pasiv sau cine are o anumită caracteristică exprimată de numele predicativ. Altfel spus, subiectul este partea principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.
Subiectul răspunde la întrebările: cine? ce?
În fața casei latră voios un cățel. (cățel ‒ subiect, face acțiunea exprimată de predicatul verbal; cine latră?)
Cărțile sunt aranjate în bibliotecă. (cărțile ‒ subiect, are caracteristica exprimată de numele predicativ; cine sunt aranjate?)
Ea este lăudată de părinți. (ea ‒ subiect, arată cine suferă acțiunea predicatului verbal pasiv; cine este lăudată?)
Pe masă se află o carte. (o carte ‒ subiect, face acțiunea exprimată de predicatul verbal; e se află? )
! Există și propoziții care nu pot avea subiect. Recunoașterea subiectelor
În cele mai multe situații, subiectele se află cu ajutorul întrebărilor cine? (pentru ființe umane) ce? (pentru lucruri, alte ființe decât cele umane). Se poate formula și o întrebare cu caracter general, cu ajutorul căreia poate identifica subiectul: despre cine (ce) ni se spune că?
! În anumite propoziții subiectul ar putea răspunde și la alte întrebări (care, câți), ca în exemplele de mai jos. Folosirea acestora poate induce în eroare, iar subiectul să fie confundat cu altă parte de propoziție.Mihai a plecat. (care a plecat?)
Doi au plecat. (câți au plecat?)
Cea mai sigură metodă de aflare a subiectelor este prin analizarea propoziției și identificarea calității de autor al acțiunii (pentru verbele active) sau de parte care suferă acțiunea (pentru verbele pasive). [Vezi exemplele de mai sus, după definiție]
Clasificarea subiectelor
În funcție de prezența sau absența subiectului în propoziție, subiectele sunt de două feluri: exprimate sau neexprimate. Subiectul exprimat poate fi simplu, multiplu sau dezvoltat, iar cel neexprimat poate fi inclus, subînțeles, nedeterminat sau impersonal.
Mijloace de exprimare
Părțile de vorbire prin care poate fi exprimat un subiect sunt: substantiv, locuțiune substantivală, numeral, pronume, verb, interjecție.
substantiv (comun sau propriu, simplu sau compus; în cazul N)
Trenul a sosit în gară. (substantiv comun)
România este o țară din Uniunea Europeană. (substantiv propriu)locuțiune substantivală (în cazul N)
Mă copleșesc aducerile aminte.
numeral cu valoare substantivală (cardinal, ordinal, colectiv; în cazul N)
Cei trei au venit. (numeral cardinal)
Al doilea a întârziat. (numeral ordinal)
Amândoi au Iphone. (numeral colectiv)
pronume (personal, posesiv, de întărire, demonstrativ, interogativ, relativ, nehotărât, negativ; în cazul N)
Voi nu mai participați. (pronume personal)
Fiecare își știe meseria. (pronume nehotărât)
Nimeni nu m-a pârât. (pronume negativ)verb și locuțiune verbală (infinitiv, gerunziu, supin)
A citi este o plăcere. (infinitiv)
E bine de știut. (supin)
E imposibil a băga de seamă totul. (locuțiune verbală, infinitv)
interjecție
Uneori se aude din vecini ham-ham!
! Există o serie de părți de vorbire care prin substantivizare devin substantive (adjectiv, pronume, numeral, verb, adverb, interjecție) și pot avea funcția de subiect.
Leneșul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubește. (de la adjectivul leneș)
Binele făcut altora m-a bucurat. (de la adverbul bine)
! Există și situații speciale (în metalimbaj; exemplu în definirea conceptelor) când orice parte de vorbire primește valoarea de substantiv și poate fi subiect.