Question

un eseu despre toamna aurie​

Answer 1

Toamna aurie

A coborât lin, de peste dealuri,  

impunătoare ca o prințesă,  

cu straie lungi,  multicolore,  

pierdute-n  parfumul ultimelor flori.

Mereu zâmbitoare..., e toamna!

Ne privește calm,  

de pretutindeni,

pășind cu tandră-ngrijorare

peste aceste mii și mii de frunze,

ce-acoperă acum pământul

cu fiorul tristeții.

Toamna zâmbește,  

chiar nouă ne zâmbește,

cu aleasă sfială zâmbește,

pentru că, venind de departe,

ea este o prințesă aleasă,

o sfântă icoană  

coborâtoare în sufletele  

tuturor oamenilor,  

acolo unde speranța măsoară,

cu delicată încetineală măsoară clipele,

clipele rămase până spre viitor,

până la venirea

Primăverii...