un mic eseu cu tema
<<MUZICA SI NATURA IN VIATA MEA>>
Va rog...
dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Sunt un țipat de lumină și intuneric. Sunt o umbră asezata la limita dintre repaus și viata și lemnul mi-e mamă. Fiecare fascicul de sunet îmi propagă dorinţa de a deveni nu doar asemenea unei melodii, ci mai degrabă asemenea unui mesaj al acesteia. Muza mi-e caietul, iar aerul mi-e ajutorul pe care-mi pot transpune fiecare haos ce-mi măcină raţiunea. Veșnicia mi-e cheia sol cu care fiecare melodie a sufletului meu își cheamă fericirea să cânte în ritmul inimii mele pământene. Sunt mai mult decât un amator. Da, sunt îndrăgostit de Terra, de Soare, de Stele, de Ceruri, de flori și de cântec. Sufletul stă să-mi scape din coaste și să se lipească de golul unei viori prin fiecare intensitate cu care-și hrănește curiozitatea. Căci unde e ființă, exista si nevietăţi. Eu mi-s propriul neviu în interiorul instrumentului muzical care-mi absoarbe orice lumină de viata. Asta nu se datoreaza unei culturi sau carti, ci pur si simplu unei divinități ce are grijă ca fiecare fibra a fiinţei mele să se odihnească pe fiecare sentiment al nevesnicului azi.
Și poate ca dincolo de toate astea, fiecare ecou din sufletul meu probabil nu o sa-si găsească odihnă pentru că sunt asemenea unei mașinării ce absoarbe nu energie solară, ci acelasi cantec solitar al unui instrument muzical. As marturisi de fiecare dată că iubirea mea e nemuritoare, dar as minţi, pentru că eu sunt muritor, iar muza mea e o să-si transmită sentimentele pe benzile solitudinii. Muza mea acum e doar a mea și nu a lumii. Sunt un om, nu o lume, dar poate fac cât toate stelele în cădere la un loc. Iubesc și nu iubesc și nu am libertati, dar nici instinct. E pur si simplu cosmosul ce-mi guvernează realitatea mea interioară. Sunt un cântec venit din golul fiinţei unei viori făcute din apă si din soare si din stele căzătoare.