Un monolog despre zâmbire /supărare
Răspunsuri la întrebare
Nu mi-am imaginat vreodata ca pot fi suparata pe cea mai buna prietena. Noi am facut totul impreuna, am petrecut momente impreuna, am impartit secrete si am trecut peste probleme. Dar, iata-ma. Tocmai m-am certat cu cea mai buna prietena. Iar, acum, sunt prinsa in propria mea inchisoare de sticla incercand sa-mi dau seama cu ce am gresit si ce a declansat supararea. O voce din mine imi spune ,, supararea va trece doar daca tu incepi sa te vindeci si sa gasesti motivul ce a creat nentelegerea voastra. Acum, zambeste si gandeste-te la toate momentele voastre frumoase. Chiar vrei sa o pierzi doar din cauza unei certi?! " Si am stat, m-am gandit, si concluzia am gasit-o. Imediat ce am zambit, cheia inchisorii mele interioare mi-a aparut in mana. Am promis ca nu am sa ma mai supar din motive mici, am bagat cheia in broasca si am iesit din celula. Mi-am lasat orgoliul la usa si am zambit spunandu-mi "Chiar eu pot incepe un lucru de la sfarsit." Poate suna ciudat dar intr-un fel e adevarat, ca sa incepi un lucru d ela sfarsit trebuie mai întâi sa lasi supararea si sa incepi vindecarea. Sfarsitul este vindecarea dar este si inceputul.