Question

Un porumbel càzut-a, din zbor, pe-o stâncà-n mare,
Si-i mic de tot sàracul, de-abia a prins sa zboare!.
Vin valuri mari si-n stâncà se lovesc, 'i lui i-e friCâ,
Si trist si-ascunde capul, ridica
Când stropi sàriti din valuri pe pene-i cad Si-l udâ,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni sà-l audà!.
Ci iatà-o porumbità cà-n zbor zorit soseste:
E mama lui ce-l cata, plângând, de când lipseste.
$i-i lângà el acuma si-l ciuguleste dulce
Sà-i treacà spaima si-apoi sà meargà sa si-l culce.
$i-ncet spre cuib acum zbura-vor împreunà -
Sà-l incàlzeascà mama, sa adoarmà —
Noapte bunà!...
(Elena Farago, Un porumbel)​

Answer 1

Ce vrei sa facem cu acest text?