un rezumat cu traditi romanesti
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Cultura Română a fost puternic influențată de creștinism de la începuturile sale, chiar Sfântul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat fiind propovăduitor al Sfintei Scripturi în aceste locuri. Cu toate acestea, primele scrieri religioase apar din Biserica Ortodoxă, aduse în țară de către slavi. De aceea, cele mai devreme efectuate traduceri ale cărților în limba română au fost textele religioase ale Bisericii Slavone ale secolului al XV-lea. Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea Hurmuzaki și Codicele Voronețean sunt texte rotacizante, a căror traducere a fost alcătuită în partea sud-vestică a țării, iar copiile au fost efectuate în Moldova.
Prima carte imprimată în România a fost o carte religioasă în slavonă, în 1508, Liturghierul lui Macarie, iar prima carte imprimată în limba română a fost Catehismul de la Sibiu („Catehismul Lutheran”) din 1544, care însă s-a pierdut. Prima tipăritură care s-a păstrat este Evangheliarul slavo-român, realizat tot de Filip Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de Cântece religioase calvine din 1560 a episcopului român Pavel Tordasi.[1] Alte traduceri grecești și slavone au fost tipărite în secolul al XVI-lea. Dosoftei, un moldovean publica în Polonia în 1673, a scris cele mai vechi poezii românești cunoscute.
Primele eforturi de a publica Biblia în limba română au început în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cu tipărirea în 1582 în Orăștie a Paliei de la Orăștie - o traducere a primelor cărți ale Vechiului Testament - de Diaconul Șerban (fiu al Diaconului Coresi) și Marien Diacul. Palia a fost tradusă de Episcopul Mihail Tordasi et al., iar traducerea a fost verificată pentru corectitudine, folosindu-se traducerile Bibliei existente în limba maghiară.
Explicație:
Sper ca te-am ajutat!!!!
TRADITII SI OBICEIURI
Probabil că
nimic altceva nu poate defini m
ai bine spiritul unui popor decât străvechile sale tradiţii siobiceiuri. Călătorul vestic va fi surprins să descopere in Româ
nia un loc plin de legende, mituri si
tradiţii pă
strate de-a lungul secolelor.
Definită dinăuntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globală de cunoaştere absolută a
universului, deci o filosofie incluzând
demersul mistic şi o ştiinţă generală excluzând experimentul, şicare se constituie în orice cultură primitivă, operând cu mijloace magice şi manifestându
-se prin
adaptarea concretă epică a abstracţiilor şi a fenomenelor superioare la situaţia psihosocială
dată, ca şi prin explicarea simbolică a acestora.
Iată câteva din frumuseţea tradiţiilor românesti ce se ţin la să
rbatorile calendaristice sau la momentele
importante din viaţa româ
nilor care au rolul de-a ne îmbia cu farmecul lor.
Sfântul AndreiNoaptea din
ajunul Sf.Andrei este destinată unor obiceiuri, poate antecreştine, care să asigure protecţ
ie
oamenilor, animalelor si gospodăriilor. Tăranii români le
-
au pus sub oblăduirea acestui sfânt, tocmai pentru că
ele trebuie garantate de autoritatea si puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintreacele momente i
n care bariera dintre văzut si nevăzut se ridică. Clipa cea mai prielnică pentru a obţ
ineinformatii cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De
asemenea, "Andreiu' cap de iarnă
" cumii spun
bucovinenii, permite interferenţ
a planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din
existenţa oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească. Se crede că in această noapte "umblăstrigoii" să fure "mâna vacilor", "minţ
ile oamenilor" si "rodul livezilor".Împotriva acestor primejdi
i, tăranul român foloseş
te ca principal element apotropaic (de
apărare), usturoiul. În egala măsura, casa, grajdul, coteţele, uş
ile si ferestrele acestora sunt unse cuusturoi pisat, men
it să alunge pă
trunderea duhurilor rele la oameni si animale.Sfântul Nicolae