Un text argumentativ despre “Tiparnițe Mănăstirești “
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
În veacul de mijloc călugării se îngrijeau să se înmulţească manuscrisele ce ascundeau între tablele lor înţelepciunea lumii. Harnicia, răbdarea şi simţul artistic îşi dădeau mâna să mântuiască pentru vremuri mai bune cel puţin o parte din cunoştinţele şi creaţiile literare ale antichităţii clasice... cultul scrierii era o parte din rugăciunea de toate zilele a călugărilor cărturari... dacă n-ar fi fost aceste file acoperite cu slove mai mult desenate decât scrise, s-aar fi pierdut, desigur, orice continuitate de gândire între lumea veche şi cea nouă. Albinele mănăstirilor adunau cu zor mierea cunoştinţei, mierea binelui şi răului, pentru cei ce-aveau să vină veacuri mai târziu... obiceiul de a spori cartea nu s-a pierdut nici atunci, când a apărut tiparul. Călugării aveau răbdarea să întregăsească rândurile tipărite cu câte o slovă uriaşă desenată de propria sa mână cu încurcate şi graţioase arabescuri roşii. O astfel de carte se citea cu entuziasm. Tot călugării au fost şi la noi cei dintâi răspânditori de lumină şi meşteri tipografi. O ocupaţie mai frumoasă în afară de gurăciune nici nu putea să găsească... întru această activitate a scrisului, întru luminarea celor mulţi.