Question

un text artistic de 15 randuri despre marea neagra

Answer 1

Era-ntr-o dimineata de vara. Marea si-ntindea nesfarsita-i albastrime, soarele se ridica incet in seninatatea adanc-albastra a cerului, florile se trezeau proaspete dupa somnul lung al noptii, stancile negre de roua abureau si se faceau sure, numai p-ici pe colea cadeau din ele, lenevite de caldura, mici bucati de nisip si piatra.
Din niste colti de stanci despre apus se ridica o manastire veche inconjurata cu muri*, asemenea unei cetatui, si de dupa muri vedeai pe ici pe colea cate-un varf verde de plop ori de castan. Acoperamintele tuguite de olane mucigaite, bolta neagra a bisericii, zidurile imprjmuitoare risipite si napustite in risipa lor de plante grase, de furnici ce-si fondau state, de o vechime seculara, scarile de piatra tocite si mancate de mult umblet, toate astea laolalta te faceau a crede ca este mai mult o ruina oprita curiozitatii decat locuinta. In dreapta manastirii se ridicau dealuri cu paduri, gradini, vii, satucene cu casute albe presarate prin dungile vailor, in stanga un drum trecea ca o cordea prin nemarginire de lanuri verzi care se pierdeau in departarea orizontului, in dreptul ei marea, a carei suprafata era rupta pe ici pe colea de cate-un colt de stanca ce iesea de sub apa. De-a lungul zidurilor imprejmuitoare mergeau cararuse pe coasta dealului, curmate in cursul lor de musunoaie de cartite.

Answer 2

Eternitatea este unicul martor al nasterii fiintelor. Marea pastreaza secretele.Scurgerea timpului nu este decat umbra infinitului universal, guvernat de legile cunoasterii.
Adanc ascunse in freamatul lin al valurilor, sunetele aproape mute, ca niste unduiri ma poarta catre nemurirea sufletului meu, avid de aflarea necunoscutului. 
Prin ochii Marii vad trecerea clipelor, perindandu-se ca niste pesti gratiosi, inotand deasupra nisipului usor miscat de unde. Pasind pe tarm , cu picaturi reci scurgandu-se pe trupu-mi tremurand, doresc sa ma intorc in apa ce mi-a pastrat secretele. 
valurile ma urmareau, parca soptindu-mi sa ma intorc in lumea lor, cerandu-mi sa revin in magia nemuritoare a necunoscutului, sa ma las fascinata de umbrele apusului. 
Urmele pasilor mei se stergeau, lasand nisipul sa acopere urmele. incetul cu incetul apusul isi revarsa ultima lacrima peste apa marii, urmand sa-si faca aparitia mandra noapte.