un text de o pagină (A5) în care să descrieți Bucureștiul interbelic
Va rog am nevoie URGENT !!
Multumesc anticipat !
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Iti voi raspunde dar nu cu cuvintele mele! Sincer mi-ar fi placut sa traiesc in acea perioada datorita veseliei debordante a oamenilor care stiau sa isi petreaca timpul liber in mod variat!
" Bucureştiul interbelic era populat cu simigerii, gogoşerii şi cafegii. În simigerii puteai servi brânzoaice, plãcinte, covrigi, dovleac copt, toate fãcute de familii de greci. Produsele erau naturale, extrem de gustoase, iar mirosul aluaturilor te îmbia de la intrare. Gogoşeriile specifice acestei perioade se gãseau mai ales pe lângã pieţe, gãri şi autogãri. Cea mai cunoscutã gogoşerie este cea de la Piaţa Unirii, “La Gogoaşa Înfuriatã!” . Castanele coapte erau un alt aliment des consumat şi datoritã faptului cã mai la fiecare colţ se gãsea un om cu un cazan cu grãtar unde se coceau castane. Iarna erau un deliciu! Trecãtorii înfriguraţi cumpãrau o pungã cu castane coapte care îi ajuta sã se încãlzeascã şi sã se şi hrãneascã. Mirosul ameţitor de cafea prospãt mãcinatã venea din cafegiile foarte comune şi ele pe strãzile Bucureştiului Interbelic. Cafeaua era de mai multe sortimente şi era adusã din pãrţi diferite ale lumii. Armenii erau de obicei cafegii şi mai comercializau şi alune şi tot felul de dulciuri.
Cele mai luxoase restaurante din perioada interbelicã erau nu doar pretenţioase, dar aveau şi specific de regiune sau alimentar. Existau restaurante în care se puteau servi doar preparate din peşte, altele doar din pui sau lactate. Restaurantul “Gambrinus” de pe bulevardul Elisabeta, colţ cu Brezoianu, avea specific vânãtoresc, deci se serveau preparate din mistreţ, caprã salbaticã, cocoş sãlbatic, raţe, sitari, fazani, iepuri, toate fãcute dupã reţete speciale şi însoţite de un vin negru (de Bordeaux). Gurmanzii, pe lângã mâncãrurile alese cu care erau serviţi, aveau auzul delectat de vioara lui Grigoraş Dinicu. În salonul din faţã al restaurantului se gãseau berãria ce vindea o bere specialã, care se numea chiar Gambrinus. La restaurantul “La Bufet” de pe şoseaua Kiseleff, cu specific românesc, cântau acelaşi Grigoraş Dinicu, dar cu Maria Tãnase.
Vestitul restaurant “Capşa”, care funcţioneazã şi astãzi, a fost deschis încã din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, împreunã cu cofetãria, de cãtre celebrul patiser şi cofetar aromân, Gheorghe Capşa, şcolit în faimoasele laboratoare din Paris. Acesta este locul de întâlnire al multor poeţi, scriitori, ziarişti, dar şi a altor personaje celebre.
Celebre piese din teatrul universal au început să se joace şi în Bucureştiul interbelic:“Maria Stuart” de Schiller, “Visul unei nopţi de vară, “Hamlet”, “Romeo şi Julieta”, “Macbeth” de Shakespeare, “Pescăruşul” de Cehov, “Anna Karenina” de Tolstoi.
Nu doar piesele autorilor străini umpleau sălile de teatru, ci şi piesele autorilor autohtoni:” O noapte furtunoasă”, “O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, “Viaţa la ţară” de Duiliu Zamfirescu, “Titanic vals” de Tudor Muşatescu sau “Act veneţian” de Camil Petrescu.
Apariţia teatrului radiofonic la începutul anilor ’30 a sporit dorinţa oamenilor de a merge la teatru şi a contribuit la popularizarea culturii.Aproximativ douã decenii între douã cele mai mari conflagraţii mondiale au avut un impact deosebit asupra omenirii. Interbelicul nu a fost un paradis, îşi are “pãcatele lui”, dar a fost perioada în care Bucurestiul pãrea a fi mai aproape ca oricând de occident, perioada “tuturor posibilitãţilor”. Oamenii aveau poftã de viaţã, erau motivaţi sã depãşeascã momentul Primului Rãzboi Mondial, fãrã a şti cã se îndreptau vertiginos spre cel de-al doilea şi trãind din plin. A fost o perioadã de inovaţii, noutãţi în materie de petrecere a timpului liber şi a modului de a te îmbrãca, o perioadã a politeţii, în care oamenii s-au dezvoltat şi dupã care unii nostalgici încã mai suspinã."
Bibliografie
Adrian Majuru, “Bucureşti. Diurn şi nocturn”, Curtea Veche, Bucureşti, 2009.
Explicație: