Question

Un text în care să se argumenteze că iubirea este un schimb și nu o dăruire unilaterală pe baza fragmentului de mai jos?

„Bietu' Anton!"
Atât a putut scoate din micul ei piept încleştat fetița mea Monica, la vestea morții vărului ei. îl iubea și, cum,
de obicei, iubirea este un schimb și nu o dăruire unilaterală, mi-a mărturisit-o de la cea dintâi cercetare:
- Cum să nu-l iubesc, dacă se juca atât de bine cu mine. Asta-vară, la bâlci, i-am dat un fes de hârtie roşie
si l-a purtat toată noaptea în cap...
La Fălticeni, în vacanță, eu lucrez într-un vast și arhaic salon, nemişcat ceasuri întregi de la birou: el lucra,
cum apuca, creionând în poziții neverosimile, culcat pe canapele de unde, când îl surprindeam, aveam
ibtdeauna grija nemiloasă de a-i da picioarele jos, mergând prin curte, pe o bancă din cercul de brazi din fața
casei sau într-un pavilion zguduit de țăcănitul nervos al maşinei lui de scris.
Lucru nesusținut printr-o sforțare continuă, scurt, des întrerupt și reluat. Când îmi aruncam privirile pe
fereastră, îl vedeam alergând după copii pe peluzele curţii, într-o frenezie şi egalitate ce-i bucura. Om în toată
puterea cuvântului, se tăvălea prin iarbă, se cățăra prin copaci, se ascundea și se supăra ca și ei. „Asta nu se
ține!“ sau „Aşa nu mă mai joc!" - îl auzeam strigând și dacă nu i-aş fi recunoscut glasul strident și râsul
neaderent, aş fi crezut că e unul din copiii îmbufnați. li iubea pentru că, la o vârstă când alții au cucerit pământul
sau oblăduiesc noroade, el rămăsese copil, un copil mare, într-o totală indiferenţă faţă de ce se petrecea în
lume, în ordinea politică, economică, socială şi chiar intelectuală - în afară de ordinea sensibilităţii din care,
de altfel, şi-a scos întreaga-i literatură. Nu putea să adereze la niciun grup şi, aş zice, la niciun individ de
aceeaşi vârstă sau mai mare, decât dacă îi lega o pasiune comună, de pildă muzica sau o timiditate egală. Se
simțea bine slobod, scăpat de sfiiciune numai cu cei mult mai mici decât dânsul, cu care se ştia, probabil, fără
control."
E. Lovinescu, Memorii
​

Answer 1

Consider că iubirea poate fi văzută ca o formă de schimb între protagoniști.

În primul rând, iubirea reprezintă o formă prin care cerem celuilalt să devină ceea ce vrem noi, așa cum reiese din fragmentul citat, ea îi oferă ceea ce el dorește pentru ca el să o observe, să o aprecieze. pentru ea iubirea este un schimb satisfăcător pentru ea.

în al doilea rând, iubirea este văzută ca o monedă de schimb pentru a primii ceea ce își dorește.

Așadar , iubirea e o formă de schimb între cei doi.