URGENT AJUTOR 55 PUNCTE!!! Exercitiu O scrisoare pierduta
Răspunsuri la întrebare
Textul dramatic este creat pentru a fi reprezentat pe scenă. De aceea este structurat în tablouri, acte, scene și este alcatuit din replicile personajelor și didascalii. Modurile de expunere specifice sunt monologul și dialogul.
Comedia, este specia genului dramatic, în care sunt prezentate întâmplări, personaje, moravuri într-o manieră care stârnește râsul. Are un final fericit și un conținut moralizator. Categoria estetică specifică este comicul.
"O scrisoare pierdută" este a treia din cele patru comedii scrise de I.L. Caragiale ("O noapte furtunoasă", "Conu Leonida față cu Reacțiunea", "O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului").
Publicată în revista "Convorbiri literare", în 1885, acestă comedie a avut ca sursă de inspirație realitatea contemporană: alegerile impuse de guvernul liberal odată cu revizuirea Constituției (1883). Prin satirizarea "formelor fără fond" opera lui Caragiale se află în deplină concordanță cu principiile promovate de societatea culturală "Junimea" și cu estetica realismului.
Structurată în patru acte cu un număr variabil de scene (9, 14, 7, 14), "O scrisoare pierdută" este o comedie de moravuri care satirizează prostia, incultura, corupția, demagogia clasei politice, ridiculizând aspecte din viața politică și de familie a marii burghezii.
Subiectul comediei urmărește traseul sinuos al scrisorii de amor și confruntările politice determinate de acesta.
Expozițiunea surprinde timpul, locul, personajele, situația inițială. Acțiunea se desfășoară în capitala unui județ de munte, în preajma alegerilor pentru Camera debutanțiilor. În lupta politică sunt antrenate două tabere: partidul aflat la putere și gruparea independentă, opoziția condusă de Nae Cațavencu.
Intriga este dată de folosirea unei scrisori de amor ca intrusment al șantajului politic. Zoe pierde scrisoarea de amor primită de la Tipătescu. Cetățeanul turmentat o găsește, dar fiind indiscret o citește la lumina unui felinar. Aflat în trecere, Cațavencu recunoște scrisul prefectului, îl îmbată pe cetățean și îi fură scrisoare cu care îl șantaja pe Trahanache, Tipătescu și Zoe.
Desfășurarea acțiunii cuprinde încercările personajelor de a stinge conflictul, reacțiile acestora la șantaj. Primul care află de scrisoare de la Cațavencu este Trahanache, dar nu crede nimic sau se preface că nu crede și, diplomat caută un alt document compromițător cu care sa răspundă la șantaj, tot prin șantaj. Tipătescu află de scrisoare del a Pristanda, polițaiul orașului care avusese misiunea de a-i spiona pe adversarii politici ai prefectului. Urcat pe gard, el ascultă pe la geamurile lui Cațavencu și aude că acesta intenționează să publice un document compromițător. Mai multe detalii află Tipătescu chiar de la Trahanache, soțul înșelat. Impulsiv și autoritar îl pune pe Pristanda să-l aresteze abuziv pe Cațavencu și să-i percheziționeze casa.
Disperată pentru că este reputația ei în joc. Zoe pune pe Pristanda să-l elibereze pe Cațavencu promițându-i sprijinul electoral al partidului condus de soțul ei chiar dacă va trebui să lupte contra guvernului.
Actul al treilea constituie punctul culminant. Cei doi candidați își țin discursurile electorale, Cațavencu vorbește despre dezvoltarea industriei care "e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire", iar Farfuridi vorbește despre revizuirea Constituției "să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic". Trahanache anunță candidatura lui Agamemnon Dandanache. Încercările lui Cațavencu de a vorbi despre scrisoare eșuează pentru că în ambuscada organizată de Pristanda, pierde pălăria împreună cu scrisorica de căptușeală care ajunge din nou la Cetățeanul turmentat.
Deznodământul cuprinde situația finală. Alegerile sunt câștigate de Agamemnon Dandanache care este mai prost decât Cațavencu și mai canalie decât Farfuridi. Spre dezamăgirea tuturor el mărturisește că a ajuns candidat tot prin șantaj cu o scrisoare de amor pe care o păstrează să o mai folosească și la alte alegeri. Cațavencu este de negăsit deoarece se teme de Trahanache care descoperise o politică falsificată a acestuia. Cetățeanul turmentat îi restituie coanei Joitica scrisoarea fără nici o pretenție. Femeia îl iartă pe Cațavencu, dar îi cere să conducă petrecerea dată în cinstea noului ales.
Comedia are un final fericit. Toți petrec și beau în cinstea coanei Joitica "că e dama bună", în cinstea prefectului "să trăiască pentru fericirea prietenilor" și în cinstea sistemului constituțional.
În comedie găsim comic de limbaj și comic de nume. Comicul de limbaj se manifestă atât prin greșelile de exprimare care arată incultura personajelor. Conicul de nume ilustrează diversitatea tipologiilor personajelor caragialiene și potențialul lor expresiv, având rol esențial în caracterizarea indirectă a actanților.
În concluzie "O scrisoare pierdută" îmbogățește atât patrimoniul literal românesc cât și teatrul, fiind o bijuterie și o valoare a creației literare a marelui clasic dramaturg I.L. Caragiale.