Studii sociale, întrebare adresată de decembrie, 9 ani în urmă

URGENT!OFER 99 PUNCTE+COROANA!
Faceti rezumatul:
Grupul apare ca un ansamblu de mijloace economice aparţinând diverselor întreprinderi care au interese comune, mijloace pe care le utilizează împreună pentru realizarea unei strategii industriale, comerciale sau financiare.
Această abordare, în esenţă strategică, reprezintă un fenomen de concentrare a resurselor supuse unei logici de integrare verticală sau orizontală, fără a exclude integrarea, în acelaşi timp, şi pe verticală şi pe orizontală.
Concentrarea de acest tip se înscrie fie în căutarea unei complementarităţi tehnologice cu scopul de a face faţă unor concurenţi din domeniu, mai bine dotaţi tehnologic decât întreprinderea care acţionează independent, fie pentru a răspunde unui obiectiv extern, de expansiune a pieţelor de desfacere.
Indiferent însă de mijloacele utilizate, această integrare strategică conduce la căutarea în permanenţă a optimului pentru alocarea resurselor şi obţinerea celor mai performante rezultate.
Privit din acest unghi de vedere, grupul apare ca un ansamblu de mijloace economice care determină constituirea unei reţele de relaţii de dependenţă între componentele ansamblului grupului.
Acest ansamblu poate fi susţinut fie printr-o legătură juridică de tipul participaţiilor în capitalul altor întreprinderi, fie printr-o legătură economică de dependenţă constând într-o mare varietate de acorduri de cooperare (fabricarea de produse în comun, contracte de asistenţă tehnică, contracte de cercetare în comun, acorduri de distribuţie, obţinerea de licenţe şi mărci etc.).
Economia unui grup se caracterizează printr-un centru unic de decizie capabil să ducă la bun sfârşit strategia avută în vedere. Unitatea de decizie la nivelul grupului reprezintă un veritabil element de unificare a mijloacelor şi resurselor dispersate, conceptul fiind asociat în întregime cu puterea exercitată asupra altcuiva. Unitatea de decizie a ansamblului poate să se exercite asupra divizării întreprinderii în sucursale sau departamente, fără ca această divizare să creeze o autonomie juridică pentru componentele divizate. Această formă de exercitare a puterii este însoţită de o mare coerenţă a ansamblului, de o reducere a costurilor de gestiune internă şi de o prezentare simplificată a situaţiilor financiare.
Prin centralismul şi rigiditatea structurilor sale, acest tip de organizaţie nu se pretează la flexibilitatea şi supleţea funcţionării cerută de aplicarea unei strategii complexe, adesea internaţionale.
Răspunsul la acest tip de organizaţie a fost găsit în sistemul de filiale şi, în general, în cel al participaţiilor în capitalul altor întreprinderi, sistem capabil să satisfacă într-o mare măsură exigenţele economiei contemporane.
Crearea unor filiale ca o entitate juridică autonomă favorizează descentralizarea, dispersează riscul economic, se circumscrie perfect unei logici a diversificării industriale, comerciale şi financiare, constituind totodată instrumentul esenţial al dezvoltării grupurilor.
În concluzie, se poate spune că un grup este un sistem de relaţii de dependenţă economică asupra căruia se exercită o putere centralizată.
Grupul nu are o existenţă juridică şi nu face obiectul unei personalităţi juridice. Ca urmare, grupul reprezintă din punct de vedere juridic, o reuniune de societăţi având fiecare în parte personalitate juridică, independenţă economică şi financiară, dar care împreună converg spre obiective comune, au unitate de acţiune în ceea ce priveşte strategia de dezvoltare. Această absenţă a personalităţii juridice are consecinţe foarte importante întrucât implică în acelaşi timp negarea noţiunii de patrimoniu şi imposibilitatea unui grup de a acţiona sau de a fi acţionat în justiţie sau, şi mai important, de a putea fi supus procedurii de reorganizare judiciară.
Reamintim faptul că o societate are personalitate juridică atunci când deţine un patrimoniu propriu, are un nume, domiciliu şi naţionalitate, se foloseşte de drepturile ataşate persoanei juridice, respectă anumite obligaţii în legătură cu transparenţa societăţii în relaţiile cu terţii. Rezultă că, în principiu, o societate nu poate fi dominată de o alta şi că, în cadrul grupului, toate societăţile sunt autonome şi independente din punct de vedere juridic.
Această distorsiune între concepţia economică a noţiunii de grup şi traducerea sa juridică pune numeroase probleme legate de definirea frontierelor şi limitelor unui grup. Indiferent din ce unghi abordăm noţiunea de grup, importante sunt consecinţele directe asupra analizei sau gestiunii financiare a grupului.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de kokolino19
6
Am atasat un rezumat la soliciarea ta.
Concluzia finală, care mai trebui adăugată, este că grupul, ca organizație, funcționează independent și autonom dpdv juridic, are anumite limite sub aspectul juridic, economic, social etc, care se răsfrâng asupra managementului financiar al grupului.
Sper să te ajute...tex sofisticat!
Anexe:
Alte întrebări interesante