Urgentt!!!! Dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Deși nu obișnuiam să trec prin vizită la bunici destul de des, iată că ceva a început să mă atragă în această casă bătrânească și neschimbată de decenii. Însă, parcă acest loc a devenit unul atât de liniștit de când bunica a căpătat aripi.
Bunica era o artistă incredibilă. Din fericire,talentul său mi-a fost lăsat moștenire. Mi-o și amintesc stând în grădină sau chiar și în studioul său cu orele încă de când deabia învățasem a merge. Iar ceva ce nu voi putea uita niciodată sunt cuvintele ei: " Arta este doar imaginea realității pe care mulți nu o vor recunoaște".
Holurile casei reprezentau mica sa expoziție. Pe lângă colecția sa de picturi,pe hol se mai aflau și florile bunicului, un iscusit grădinar ieșit la pensie.
Seară se așternu neinvitată, iar bunicul se afla pe scaunul său de lemn alb de pe balconul înecat în flori. M-am așezat lângă dânsul. O liniște apăsătoare spartă de oftanul bunicului urmat de cuvintele:
-Mă întreb ce va picta Leana în seara asta.
Cunvintele sale mă blocaseră. Văzând mirarea de pe fața mea,continuă:
-Știi Aria, prefer să spun că doar trupul omului rămâne în această lume,însă sufletul își ia zborul. Iar odată ajuns,acesta poate face ce își dorește în această lume cu voia Domnului. Așa că eu aștept aici,pe scaunul ăsta vechi și neschimbat ca bunica ta să-și termine apusul ca mai apoi să mă pot bucura de el.
După ce rosti aceste cuvinte, își întorsese capul spre soare,mai apoi zâmbind. Îmi întorsesem și eu privirea,rămânând uimită. În acea seară, cerul și norii era de un roz nemaivăzut, nuanță preferată a bunicii.
Scuze că e cam lung :)