Limba română, întrebare adresată de wwwadelabogdan, 10 ani în urmă

va rog am nevoie de razumatul povestii nicusor i al voinesti  de cls a 4a A 


gicaa: daaaaaaaaaaaaaaaaa
Utilizator anonim: eu sunt ana din tg ocna.tu?
gicaa: eu sunt delia din bt
Utilizator anonim: la ce scoala mergi???????????????????????????????
gicaa: la scoala 6 tu????????????????????
Utilizator anonim: la nr 3
decyou13: Ati putea va rog sa nu mai faceti chat aici? Deschideti un chat pentru voi 2.
gicaa: aaaaaaaaaaaaa!si cum inveti??????????
gicaa: da dar cum putem sa vb pe chat?
decyou13: Pai intri pe profil la Hohaana si vezi ca trebuie sa iti scrie sub punctele ei scrie un mesaj. Si apesi acolo.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Ferari
1
Nicuşor este o povestire scurtă dedicată de autor copiilor săi. Se povesteşte că la marginea dinspre nord a unui oraş, pe malul unui iaz, se găsea o grădina foarte frumoasă, în care erau patru clădiri mari, importante: clădirea tribunalului, a prefecturii, a judecătoriei şi a casieriei. Prin această grădină trecea în fiecare zi, conul Mişu, în drum spre casă. Pe când trecea el, într-o zi de primăvară, prin grădină s-a oprit să asculte o privighetoare care cânta de atât de frumos, de răsuna grădina. Numai că, conul Mişu, ascultând cântecul păsării, descoperi într-un tufiş un băieţel, care asculta, la rându-i, glasul privighetorii.

Mai departe, autorul povesteşte, ziua Ajunului de Crăciun. Mama lui Nicuşor era plecată la casa casierului, să o ajute pe soţia acestuia la gătit şi la făcut curat, sora lui Lenuţa era cu dânsa, în timp ce tatăl lui era la cârciumă. Rămas singur, Nicuşor îşi pune în minte să se ducă la casa cea mare a lui conul Mişu, pentru a vedea şi el bradul cel mare de Crăciun, împodobit. In timp ce conul Mişu era în sanie şi se îndrepta spre casă, plin de daruri pentru copiii săi, Nicuşor îi ieşi in faţă, cu gândul că conul, om bun, îl va lua şi pe el să vadă bradul. Însă, conul Mişu, de cum îl văzu, strigă la el: „- În drum, hai? Drace împieliţat! Să te calce sania. Marş acasă!”
În finalul povestirii, observăm regretul şi căinţa conului Mişu, care îşi aminti cum îl alungase pe copil. Plin de remuşcări, aduse copilul în casă, îl îngriji, îi dărui multe, multe jucării atât lui cât şi surorii lui, Lenuţa.
Povestea se termină cu nădejdea conului Mişu în iertarea lui Dumnezeu, şi promisiunea către cucoana Zoe, de a proceda altfel în anul următor.
Alte întrebări interesante