Question

Va rog ce 5 și B subiectul 2

Answer 1

SUb 2

Ion Creanga este considerat in literatura romana creatorul basmului cult, ale carui principale trasaturi sunt localizarea si umanizarea fantasticului.

Publicat in anul 1877, in revista “Convorbiri literare”, basmul “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este considerat “cel mai frumos basm din intreaga noastra literatura”, “un veritabil bildungsroman fantastic”.

Tema generala a basmelor, lupta dintre bine si rau, ocupa un loc secundar in “Povestea lui Harap-Alb” deoarece nu exista o confruntare directa intre erou si fortele raului.In toate probele la care este supus, Harap-Alb este ajutat de prietenii de nadejde pe care si-i facuse. Tema centrala a basmului este calatoria initiatica a eroului, fiecare secventa narativa devenind un moment esential in initierea acestuia atat in plan social, cat si uman. Din acest punct de vedere, opera devine un bildungsroman.

Titlul devine semnificativ pentru tema basmului deoarece sugereaza ca opera urmareste destinul personajului principal, anume Harap-Alb. Numele acestuia este un oximoron deoarece “harap” inseamna negru, aici avand sensul de rob, iar adjectivul “alb” evidentiaza statutul lui special de rob alb, dar sugereaza si puritatea sufleteasca.

Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea fiind relatata la persoana a III-a, de un narator omniscient, dar exista si interventii subiective ale naratorului, din dorinta de a recapta atentia cititorului.

Personajul principal, Harap-Alb, este caracterizat in mod direct de narator si de celelalte personaje, dar mai ales indirect, prin vorbe, fapte, comportament, relatia cu celelalte personaje.

Statutul social al personajul este initial unul privilegiat deoarece este cel mai mic fiu, intruchipand in basm motivul superioritatii mezinului. Statutul sau social se schimba, insa, pe parcursul operei deoarece este pacalit de span, care ii fura identitatea, aceasta experienta avand pentru el rol initiatic.

Din punct de vedere moral, este un erou tipic de basm prin bunatate, generozitate, curaj, dar se deosebeste prin faptul ca ramane in sfera umanului, neavand trasaturi supranaturale.

Psihologic, nu este foarte bine individualizat, fiind privit mai ales din exterior, din comportamentul sau reiesind ca este o fire sensibila si ca are momente de indoiala, de ezitare specific umane.

Trasatura dominanta este bunatatea, care se evidentiaza inca de la inceputul basmului, din scena in care pare a fi cel mai afectat de supararea tatalui cauzata de esecul fiilor mai mari. Reactia lui este surprinsa de narator prin caracterizare

directa: “incepe a plange in inima sa” si se retrage in gradina palatului. Milostiv, da de pomana batranei cersetoare pe care o intalneste, iar aceasta ii rasplateste bunatatea, sfatuindu-l sa ceara tatalui sau calul, hainele, armele cu care a fost el mire. Astfel pregatit, porneste intr-o calatorie initiatica, pe parcursul careia este supus mai multor probe menite sa-l pregateasca pentru viata.

Prima proba la care e supus este chiar cea a tatalui sau, care-l asteapta la un pod deghizat in urs. Mezinul da dovada de curaj, primind binecuvantarea tatalui. Podul reprezinta pentru erou trecerea de la adolescenta la maturitate, dar si trecerea de la o lume cunoscuta, cea a imparatiei, la o lume necunoscuta, padurea-labirintul vietii in care se rataceste, neinitiat fiind.

Aici dovedeste o alta trasatura dominanta a sa: naivitatea, lipsa experientei vietii. De aceea, se lasa usor pacalit de span, pe care il accepta ca sluga, nesocotind sfatul tatalui. Profitand de credibilitatea lui, spanul il atrage la o fantana si il inchide in ea. Naivitatea personajului este evidentiata si de narator prin caracterizare directa, precizand ca este “boboc in felul sau la trebi aieste”. Scena fantanii devine semnificativa pentru personaj deoarece este atat locul “botezului”, aici primindu-si numele de Harap-Alb, cat si o adevarata poarta a infernului, de aici incepand pentru el greutatile vietii, reprezentate de probele la care spanul il supune.

In relatia cu spanul se dovedeste a fi cinstit, loial, respectandu-si juramantul facut chiar si in momentele dificile.

Drumul catre curtea Imparatului Rosu este un alt prilej de initiere deoarece el invata acum ca orice fiinta, oricat de neinsemnata ar parea, ar putea fi de folos. Prin caracterizare indirecta, ce reiese din comportament, se evidentiaza, din nou, bunatatea eroului deoarece ocoleste furnicile si ajuta albinele, fiind rasplatit apoi pentru altruismul sau. De asemenea, alaturi de cele cinci personaje fabuloase, dovedeste capacitatea de a vedea dincolo de aparente si de a-si face prieteni adevarati, care sa-i fie alaturi in momentele dificile.

Probele de la curtea Imparatului Rosu reprezinta initierea erotica a eroului, caci ele duc la ritualul petitului: insotirea mirelui de un alai, gazduirea (proba de foc), ospatul, proba indemanarii si alegerea motivata a miresei. Trecerea acestor probe il pregateste pentru casatoria cu o fata din aceeasi lume ca si el, o etapa esentiala in evolutia sa.