vă rog din tot sufletul meeeeu ESEU- TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME ÎN ROMANUL ION vă rog cât mai bun, ajutați mă și dau coroana și vă și ajut cu alte exerciții ❤❤❤
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Liviu Rebreanu este creatorul romanului realist obiectiv în literatura română. Realismul la Rebreanu înseamnă impresia puternică a vieţii trăite sub semnul dramaticului. Impresia cea mai puternică este cea a vieţii clocotitoare.
Realismul la Rebreanu îşi găseşte expresia într-o stare de criză trăită de protagonişti. Rebreanu este cel dintâi romancier român care transmite senzaţia puternică a autenticităţii vieţii. Această impresie este susţinută şi de minuţioasa documentare a autorului. Există numeroase fire care leagă romanul Ion de întâmplări de viaţă trăite de Rebreanu în satul său natal.
Rebreanu este un scriitor modern pentru că reconsideră condiţia romancierului. Acesta trebuie să aibă vocaţie de arhitect: să proiecteze ansamblul viitorului edificiu care este romanul în toate componentele şi articulaţiile lui de bază. Romanul trebuie să se asemene cu o sferă, simbol al perfecţiunii artistice, adică incipitul să îşi găsească un corespondent în final.
Tema o constituie existenţa unui ţăran reprezentativ pentru colectivitatea rurală în mijlocul căreia trăieşte. El este sfâşiat între dragostea pentru pământ şi dragostea pentru Florica.
Sunt construite două planuri ale acţiunii care se întrepătrund: pe de o parte viaţa lui Ion, iar pe de altă parte viaţa satului ardelenesc. Aceste două planuri alternează contrapunctic. Tehnica romanului este circulară, simetrică, deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas şi se încheie cu descrierea drumului care iese din acelaşi sat. Există două mari părţi ale romanului care poartă titluri sugestive (Glasul pământului şi Glasul iubirii), iar capitolele au titluri sintetice (Începutul, Nunta, George).
Drama lui Ion se desfăşoară pe fundalul satului transilvănean de la începutul secolului XX. Se conturează imaginea unei lumi aşezate care-şi cunoaşte bine rosturile şi care respectă datinile şi obiceiurile. Imaginea de unitate este dezvoltată într-o scenă-cheie – cea a horei din incipit. O anumită ierarhie socială este vizibilă după locul pe care-l ocupă sătenii la horă: bogaţii şi săracii formează grupuri separate. Bărbaţii îşi scot pălăriile la apropierea preotului Belciug şi a familiei Herdelea.
Naratorul prezintă elemente ale vieţii cotidiene în amănunţime. Satul lui Ion este diferenţiat economic. Stratificarea socială depinde de cât pământ are fiecare ţăran în parte. Mentalitatea generală este că oamenii se pot numi oameni numai în măsura în care au pământ şi o gospodărie solidă.
Dincolo de zbaterea cotidiană pentru existenţă, satul trăieşte în datini şi obiceiuri străbune. Se acordă o atenţie sporită momentelor fundamentale ale vieţii umane: naşterea lui Petrişor pe câmp, nunta Anei cu Ion şi a Laurei cu George Pintea şi moartea a numeroase personaje (Avrum, Dumitru Moarcăş, Ana, Ion).
Într-o altă perspectivă, satul ardelenesc este surprins în raporturile sale cu stăpânirea austro-ungară. Mai afectaţi sunt intelectualii care sunt slujbaşi ai unui regim administrativ şi politic opresiv. De exemplu, învăţătorul Zaharia Herdelea are probleme cu inspectorul Horvat pentru că nu îi învaţă limba maghiară pe copiii români la şcoală.