Va rog e urgent e pentru luni la ora de informatica și ne trece nota în catalog!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Maşinile electromecanice si-au făcut apariţia în 1920, o dată cu apariţia electricităţii, forţa motrice motoare a fost înlocuită cu forţa motrice electrică. Acestea au folosit mult mai uşor cartela perforată, uşor de citit şi perforat de către dispozitivele electromagnetice, astfel încât rezultatele obţinute de o maşină puteau fi folosite ca date de intrare pentru altă maşină.
Astfel în perioada 1920..1930 au fost perfecţionate maşinile cu cartele perforate, ele prelucrând şi informaţii alfanumerice care cuprindeau statele de plată, fisele de magazie, etc.
In anul 1928 Taushek a descoperit principiul tamburului magnetic pentru înregistrarea informaţiilor, principiu folosit şi azi la calculatoarele PC, pentru memoria externă cu dischete.
Profesorul Howard Aiken de la Universitatea Havard împreună cu specialiştii firmei IBM Corporation, a construit în 1940 prima maşină electromecanică complexă de calculat, numită Mark 1. Această maşină folosea relee electromagnetice controlate electronic şi folosea sistemul de introducerea, stocarea şi prezentarea rezultatelor pe cartele perforate.
Intre anii 1937 …1941 John Atanasov şi asistentul său Clifford Berry aplică tehnologia lămpilor cu vid pentru a construi calculatoare digital integral electronice.
La cererea şi cu subvenţia armatei în SUA a apărut primul calculator electronic, ENIAC (Electronic Numeric Integrator and Computer). El a fost realizat la Universitatea din Pennsylvania sub conducerea savanţilor Mauchly şi Eckert, în perioada 1942…1945 şi a fost inaugurat la 16 februarie 1946, fiind în funcţiune până în anul 1955. Acest calculator a cântărit 30 tone, avea cca. 45 m lungime şi era construit din 50.000 de comutatoare şi 18.000 de tuburi electronice.
Putea să execute 5.000 de adunări sau scăderi cu 10 cifre pe secundă, depăşind de 1.000 de ori rapiditatea celor mai performante maşini de calcul electromecanice. Din cauza tuburilor care se ardeau destul de des, comenzile erau realizate de două ori, cu întreruperi în care se introduceau date de test pentru depistarea tuburilor arse.
In 1944 matematicianul John von Neumann a lansat ideea programului înregistrat, pentru care o maşină de calcul trebuie să fie dotată cu un dispozitiv de memorare a datelor şi comenzilor şi care trebuie să lucreze cu o viteză mare şi trebuie să permită înregistrarea simplă şi rapidă a informaţiilor. Astfel au apărut noţiunile de algoritm de rezolvare a unei probleme şi programul de prelucrare a algoritmului, a secvenţelor de comenzi şi memorare date.
John von Neuman a recomandat constructorilor de calculatoare 3 principii care sa fie utilizate la realizarea unor calculatoare complexe şi rapide:
Explicație:
.