Limba română, întrebare adresată de vladutgheorghe67, 8 ani în urmă

Vă rog frumos..............​

Anexe:

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de raisapopovici14
1

Răspuns:

Secvența narativă este la început, la al doilea alineat ; secvența descriptivă la următorul alineat ; cea argumentativă la al patrulea alineat, iar descrierea sentimentului este la al șaselea alineat. Dacă nu înțelegi ceva sau nu-ri place compunerea, o refac.

Explicație:

22 iunie 2021

Dragă jurnalule,

Mă bucur că pot să-ți scriu, nu am mai vorbit de mult cu tine. Azi am fost cu mama la o expoziție de păsări.

M-am bucurat când am auzit propunerea. Am ajuns repede la expoziție, iar domnul de la intrare ne-a verificat biletele. Un ghid ne-a luat și ne-a condus pe tot parcursul vizitei noastre. Ne oferea detalii despre fiecare specie în parte și din când în când ne îndemna să citim plăcuțele cu informații.

Am privit atent fiecare vietate în parte. Păsările flamingo aveau culoarea penelor de un roz tropical și ochii ca niște mici mărgele de cărbune, papagalii vopsiți în curcubeu își întindeau aripile formând adevărate evantaie exotice, unele specii de bufnițe cu ochii sticloși și scrutători te urmăreau atent, iar câțiva vulturi impunători nici nu ne băgau în seamă prezența noastră.

Deoarece păsările erau uimitoare, nu am băgat de seamă decât târziu de emoțiile acestora. Stăteau cu capul plecat marea majoritate, iar în ochii lor se citea tristețea. Fiindcă erau captive de mult timp, vietățile se resemnaseră cu mediul lor strâmt și cu gratiile reci și aprige ale cuștilor.

Puii nu simțeau pericolul și se jucau fără să le pese de locul în care stăteau. Însă dacă se apropiau de oameni, părinții îi trăgeau înapoi cu repeziciune și severitate. Adulții experimentaseră traume când au fost prinși și încuiați în cuști, dar puii nu, de aceea erau liniștiți.

Mă simțeam îndurerată pentru aceste animale nevinovate, care nu meritau această soartă. Doar gândul că puteai fi oricând capturat și dus departe de casă mă înfiora. Mă supăra priveliștea de acum, nu voiam să mai văd cum aceste animale suferă. Nu greșiseră cu nimic, iar omul, ființa supremă a răului, distrusese din nou totul datorită obiceiurilor sale nocive. Din această cauză, ultimele specii de păsări au fost prinse și ținute sub supravegherea omului, nemaifiind în libertate decât un număr infim.

Am decis să plec acasă mai repede împreună cu părinții. Vizita m-a lăsat cu un gol în stomac. Promit să nu mai calc pe la expoziții de păsări prea devreme.

Trebuie să plec acum, jurnalule, dar promit că am să revin, sper, cu alte însemnări mai fericite.


vladutgheorghe67: Mersi Mersi Mersi frumos
vladutgheorghe67: Nu trebuie sa o refaci, îmi place
Alte întrebări interesante