Question

Vă rog frumos să mă ajutați. Este urgent. De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am

început a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare

deosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi

mulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.

Veronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri

m-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut

lucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe

lângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.

Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o

mie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această

unică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.

Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în

lumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor

lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în

care basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?

Şi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat

zile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?

Dulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta

senină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi

păcatele [...].

De acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –

dulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și

aşteaptă toată fericirea.

A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la

textul dat.

1. Indică sensul din text al secvenței mi se umplu ochii de lacrimi.

2. Menționează data la care Eminescu s-a mutat în noua locuință, utilizând informaţiile din textul dat.

3. Precizează două stări contradictorii pe care Eminescu le-a trăit în decursul a două săptămâni, justificându-ți

răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.

4. Explică motivul pentru care Eminescu consideră că iubirea pe care o trăiește alături de Veronica este o

anomalie.

5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, temerea lui Eminescu, așa cum reiese din penultimul paragraf al scrisorii.
.
Mulțumesc frumos!​

Answer 1

Răspuns:3. Singur, nemultumit

2. 26-27 octombrie

1. Ii vine a plânge

4. Eminescu consideră că iubirea pe care o trăiește alaturi de Veronica e o anomalie deoarece crede că au fost prea fericiți intr-o lume in care nu exista fericire

Explicație: