Vă rog frumos viciile ironizate în fabula ,, Lupul și cucul ,, !.
Răspunsuri la întrebare
Viciile ironizate în "Lupul şi cucul" de Alecu Donici
În această fabulă, viciile ironizate sunt lăcomia și slăbiciunile unor oameni de a fura cât mai mult, indiferent unde or fi ei.
De exemplu, când lupul spune că va pleca în pădure că s-a săturat de același loc, vecinul lui cucu, ce îl cunoștea pe lup de ce este în stare, îl întreabă ironic dacă își ia cu el năravul și colții, care l-au ajutat să fure cât a putut.
Ironia este că lupul nu-și poate schimba năravul și oriunde el va merge, de va găsi oameni slabi ca oaia, el îi va jumuli mereu.
Cucul îi prezice ironic lupului că își va pierde blana dacă nu-și schimbă purtarea, dar cum lupul nu s-a putut schimba, chiar "așa s-a întâmplat".
O altă ironie despre vicii este observată în ultima strofă, unde se înțelege că cei ce sunt "cu colți de lup înzestrați" se vor ține mereu de furat și "vor fi tot ne-mpăcaţi", în sensul că niciodată nu le vor ajunge cât au.
Explicație
"Lupul şi cucul" de Alecu Donici
Rămâi sănătos, vecine!
A zis lupul către cuc.
Aceste ţări de rău pline
Le părăsesc şi mă duc.
Nu mai pot trăi aice,
De om, câine prigonit.
În Arcadia, ferice!
Este codru de trăit.
Unde aurita vreme
Împărăţeşte deplin,
Unde lupul nu se teme
De năpăstile ce-i vin.
Acolo nu sunt războaie,
Toţi în pace vieţuiesc:
Omul este blând ca oaie,
Iar câinii nici hămăiesc.
- Cale bună, măi vecine!
Dar te rog, să-mi spui curat:
Năravul nu-ţi iei cu tine?
Şi colţii ai lepădat?
- Să-i lepăd? Da' cum se poate?
- Apoi ţine minte, frate,
Că la viitoarea iarnă
Ai să rămâi fără blană.
Şi aşa s-a întâmplat,
Precum cucul i-a cântat.
Între oameni iar sunt unii
Cu colţi de lup înzestraţi:
Ori în care parte-a lumii,
Ei vor fi tot ne-mpăcaţi.
Succes! ⚘