va rog mă ajutați și pe mine....
Anexe:
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
Copiii se nasc cu libertãþi fundamentale oi cu drepturi inerente oricãrei fiinþe umane. Aceasta este premisa de bazã a Convenþiei Naþiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului - un tratat internaþional privind drepturile omului, care transformã vieþile copiilor oi a familiilor lor pe întreg globul.
În fiecare þarã, oameni de diferite culturi oi religii lucreazã pentru a asigura fiecãruia din cele douã miliarde de copii de pe glob drepturile la supravieþuire, sãnãtate oi educaþie, la familie, la joacã oi identitate culturalã, la protecþie contra exploatãrii oi a tuturor formelor de abuz, lucreazã pentru a- i face auzitã vocea oi pentru a-i fi luatã în consideraþie opinia în toate problemele ce-l afecteazã.
Când a fost adoptatã, la 20 noiembrie 1989, Convenþia a marcat culminaþia a mai mult de 6 decenii de pledoarie a ONG-urilor, a experþilor în domeniul drepturile omului, precum oi un consens fãrã precedent între guverne. Pânã în prezent toate þãrile lumii, exceptând douã, au fost de acord sã accepte standardele impuse de acest important tratat, care afirmã grija oi protecþia fiecãrei persoane sub 18 ani a fiecãrui copil drept o prioritate pentru oricine, în special pentru Guverne.
Cu toate cã mai existã oi alte tratate internaþionale oi alte acorduri privind drepturile copilului, Convenþia este unicã prin faptul cã:
este cuprinzãtoare: asigurã copiilor drepturile lor civile, politice, economice, sociale oi culturale;
este universalã: se aplicã tuturor copiilor în toate situaþiile, în întreaga lume;
este necondiþionatã: chemând chiar oi guvernele sãrace în resurse financiare
sã ia mãsuri pentru protecþia drepturilor copilului;
este explicitã: stabileote ferm cã toate drepturile sunt esenþiale, indivizibile, interdependente oi se asigurã tuturor în mãsurã egalã.
Adoptarea Convenþiei a fost dictatã de mai mulþi factori, primordiali fiind urmãtorii:
În majoritatea societãþilor nu existã structuri legale sau sociale specializate în promovarea oi protecþia drepturilor copilului;
Dezvoltarea copiilor într-un mediu sãnãtos este esenþialã pentru viitorul unei societãþi;
Copiii sunt mai vulnerabili decât adulþii în faþa dificultãþilor vieþii;
CONVENÞIA
cu privire la Drepturile Copilului
Copiii sunt mai afectaþi de activitatea sau pasivitatea guvernelor;
Copiii nu au drept de vot sau influenþã politicã, iar puterea lor economicã nu este considerabilã. Foarte des oleanþele lor nu sunt auzite;
Copiii sunt mai expuoi exploatãrii oi abuzului;
În multe societãþi copiii sunt consideraþi o proprietate a pãrinþilor, persoane pe cale de a deveni adulþi sau persoane ce nu pot aduce nici un aport la dezvoltarea societãþii.
Convenþia se bazeazã pe 4 principii generale. Primele douã se aplicã tuturor persoanelor, iar Convenþia le reafirmã oi pentru copii. Ultimele douã se referã doar la copii.
1. Copiiinutrebuiesãfiediscriminaþi,indiferentderasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau altã opinie a copilului, a pãrinþilor sau a reprezentanþilor sãi legali, indiferent de naþionalitate, etnie sau origine socialã, situaþie materialã, deficienþe sau alte condiþii.
2. Copiiiaudreptullasupravieþuireoidezvoltare,întoate aspectele vieþii: fizic, psiho-emoþional, cognitiv, social oi cultural.
3. În toate deciziile oi acþiunile ce afecteazã copiii ca indivizi sau ca grup, interesele lor majore luate în considerare în mod primordial, indiferent dacã deciziile sunt luate de guvern, de autoritãþi administrative sau judiciare, sau de însuoi membrii familiei.
4. Copiii trebuie admioi ca participanþi în evenimentele care le afecteazã viaþa, fiind liberi sã-oi exprime propria opinie. Ei au dreptul ca ideile lor sã fie auzite oi luate în serios.
Statele care au ratificat Convenþia, au responsabilitatea sã asigure realizarea drepturilor copilului ca fiinþã umanã. Progresul lor e monitorizat de Comitetul Naþiunilor Unite pentru Drepturile Copilului, un organ internaþional alcãtuit din 10 experþi independenþi, cu experienþã în domeniu. Statele trebuie sã prezinte un raport Comitetului dupã 2 ani de la ratificarea Convenþiei, iar apoi o datã la cinci ani. La elaborarea rapoartelor, þãrile sunt încurajate sã consulte asociaþiile naþionale din domeniu. În plus, ONG-urile oi agenþiile specializate, cum este UNICEF, sunt invitate sã-oi includã remarcile spre a fi examinate.
Plasând copiii în centrul atenþiei, Convenþia Naþiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului .
Succes!
În fiecare þarã, oameni de diferite culturi oi religii lucreazã pentru a asigura fiecãruia din cele douã miliarde de copii de pe glob drepturile la supravieþuire, sãnãtate oi educaþie, la familie, la joacã oi identitate culturalã, la protecþie contra exploatãrii oi a tuturor formelor de abuz, lucreazã pentru a- i face auzitã vocea oi pentru a-i fi luatã în consideraþie opinia în toate problemele ce-l afecteazã.
Când a fost adoptatã, la 20 noiembrie 1989, Convenþia a marcat culminaþia a mai mult de 6 decenii de pledoarie a ONG-urilor, a experþilor în domeniul drepturile omului, precum oi un consens fãrã precedent între guverne. Pânã în prezent toate þãrile lumii, exceptând douã, au fost de acord sã accepte standardele impuse de acest important tratat, care afirmã grija oi protecþia fiecãrei persoane sub 18 ani a fiecãrui copil drept o prioritate pentru oricine, în special pentru Guverne.
Cu toate cã mai existã oi alte tratate internaþionale oi alte acorduri privind drepturile copilului, Convenþia este unicã prin faptul cã:
este cuprinzãtoare: asigurã copiilor drepturile lor civile, politice, economice, sociale oi culturale;
este universalã: se aplicã tuturor copiilor în toate situaþiile, în întreaga lume;
este necondiþionatã: chemând chiar oi guvernele sãrace în resurse financiare
sã ia mãsuri pentru protecþia drepturilor copilului;
este explicitã: stabileote ferm cã toate drepturile sunt esenþiale, indivizibile, interdependente oi se asigurã tuturor în mãsurã egalã.
Adoptarea Convenþiei a fost dictatã de mai mulþi factori, primordiali fiind urmãtorii:
În majoritatea societãþilor nu existã structuri legale sau sociale specializate în promovarea oi protecþia drepturilor copilului;
Dezvoltarea copiilor într-un mediu sãnãtos este esenþialã pentru viitorul unei societãþi;
Copiii sunt mai vulnerabili decât adulþii în faþa dificultãþilor vieþii;
CONVENÞIA
cu privire la Drepturile Copilului
Copiii sunt mai afectaþi de activitatea sau pasivitatea guvernelor;
Copiii nu au drept de vot sau influenþã politicã, iar puterea lor economicã nu este considerabilã. Foarte des oleanþele lor nu sunt auzite;
Copiii sunt mai expuoi exploatãrii oi abuzului;
În multe societãþi copiii sunt consideraþi o proprietate a pãrinþilor, persoane pe cale de a deveni adulþi sau persoane ce nu pot aduce nici un aport la dezvoltarea societãþii.
Convenþia se bazeazã pe 4 principii generale. Primele douã se aplicã tuturor persoanelor, iar Convenþia le reafirmã oi pentru copii. Ultimele douã se referã doar la copii.
1. Copiiinutrebuiesãfiediscriminaþi,indiferentderasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau altã opinie a copilului, a pãrinþilor sau a reprezentanþilor sãi legali, indiferent de naþionalitate, etnie sau origine socialã, situaþie materialã, deficienþe sau alte condiþii.
2. Copiiiaudreptullasupravieþuireoidezvoltare,întoate aspectele vieþii: fizic, psiho-emoþional, cognitiv, social oi cultural.
3. În toate deciziile oi acþiunile ce afecteazã copiii ca indivizi sau ca grup, interesele lor majore luate în considerare în mod primordial, indiferent dacã deciziile sunt luate de guvern, de autoritãþi administrative sau judiciare, sau de însuoi membrii familiei.
4. Copiii trebuie admioi ca participanþi în evenimentele care le afecteazã viaþa, fiind liberi sã-oi exprime propria opinie. Ei au dreptul ca ideile lor sã fie auzite oi luate în serios.
Statele care au ratificat Convenþia, au responsabilitatea sã asigure realizarea drepturilor copilului ca fiinþã umanã. Progresul lor e monitorizat de Comitetul Naþiunilor Unite pentru Drepturile Copilului, un organ internaþional alcãtuit din 10 experþi independenþi, cu experienþã în domeniu. Statele trebuie sã prezinte un raport Comitetului dupã 2 ani de la ratificarea Convenþiei, iar apoi o datã la cinci ani. La elaborarea rapoartelor, þãrile sunt încurajate sã consulte asociaþiile naþionale din domeniu. În plus, ONG-urile oi agenþiile specializate, cum este UNICEF, sunt invitate sã-oi includã remarcile spre a fi examinate.
Plasând copiii în centrul atenþiei, Convenþia Naþiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului .
Succes!
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Fizică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă