Question

Va rog mult un text argumentativ pe tema:,,Toamna se numara bubocii ''.Va rog mult urgent dau coroana .

Answer 1

O frumoasă expresie spune că „Toamna se numără bobocii”. Care este semnificaţia acestei expresii? În primul rând trebuie să înţelegem că nu se referă la bobocii de flori ci de păsări. Păsările care fac boboci, eclozează vara după o clocire de 4-5 săptămâni. Nu toţi puii care ies din ou supravieţuiesc ci doar până în 70%. De aceea, bobocii se numără toamna, când au devenit mai rezistenţi, nu vara, după ce au ieşit din ou. Este deja toamnă! Asta ne-o spune deja frunza care a căzut îngălbenită pe pământ şi ziua mai scurtă. Condiţiile sunt îndeplinite pentru a număra bobocii. Dar care sunt bobocii de numărat? Şi pentru ce trebuie să-i numărăm? Am trecut printr-o vară foarte agitată atât economic cât mai ales politic. S-au „clo­cit” atâtea situaţii care ne-au făcut ca acum, la început de toamnă, să numărăm „bobocii” acestei situaţii atât de încurcate, care pare fără ieşire. Câtă min­ciună, câtă violenţă verbală, câtă ipocrizie… Aceştia sunt „bobocii” care ni se oferă în această toamnă politică. Nu peste mult timp, scena politică se va inflama din nou, iar înainte de noi alegeri parlamentare, vom fi chemaţi să sărbătorim unirea poporului român. Care unire? Pentru că vom fi pe final de campanie electorală , iar vara aceasta, care a fost sub expresia „vara asta nu dorm”, a fost una foarte agitată. Ce „boboci” numărăm în această toamnă? Care sunt roadele acestei vieţi trăite fără credinţă, fără Dumnezeu, în dezbinare şi ură faţă de aproapele. De ce trebuie să numărăm „bobocii” toamna? Pentru că se apropie iarna, pentru că iarna este rece, poate cu multă zăpadă ca anul trecut, pentru că va trebui să trecem prin această iarnă şi la ce ne foloseşte ura, dezbinarea, răutatea? Constituţia pastorală Gaudium et spes (Bucurie şi speranţă) a Conciliului Vatican II spune: „Demnitatea omului îi cere să acţioneze conform unei alegeri conştiente şi libere, adică în mod personal, împins şi călăuzit dinăuntru şi nu dintr-un impuls interior orb sau dintr-o pură constrângere externă”. (Gs 17) Sufletul omului este cel care dă culoare vieţii. Acţiunile lui provin din inimă, iar dacă inima este îmbâcsită cu răutate, răzbunare, egoism, ipocrizie şi altele asemenea, aşa se va comporta şi în exterior, şi aşa se se manifestă omul, am văzut în această vară. De aceea, fiind toamnă, numărând „bobocii” apăruţi în această vară (şi, de fapt, e o boală mai veche), este cazul să facem o alegere serioasă, o schimbare profundă a întregii vieţi, o convertire radicală de la calea rea pe care am pornit, la o cale adevărată de credinţă, trăind cu demnitate darul lui Dumnezeu, în adevărul suprem care este Cristos. Asta vor învăţa şi noile generaţii care încep şcoala, şi atunci putem avea speranţa într-un viitor mai bun pentru toţi românii. Pr. paroh,