va rog neaparat traducere!
Răspunsuri la întrebare
O poveste infricosatoare
Luni, eu si Sabina, am vrut sa aflam care dintre noi este mai curajoasa. Am discutat cu ea despre diverse lucruri infricosatoare.
„Iti este frica de fantome?“ am intrebat-o.
„Absolut deloc. Dar tie?“
„NIci mie.“
„Dar de vampiri, iti este frica?“ am intrebat-o din nou.
„Nici un pic. Dar tie?“
„La fel, nici un pic. Deci, eu sunt desigur mai curajoasa decat tine“ am spus eu.
„Nu este adevarat, eu sunt mai curajoasa. Pariem?“
Am facut un pariu: cea dintre noi, care poate dovedi ca ii este mai putin frica de fantome si vampiri va castiga acest pariu. Apoi Sabina spuse:
„Asa!Si acum, amandoua trebuie sa mai asteptam 10 ore. Apoi vom sti cine este mai curajoasa.”
„Ce? Sa asteptam 10 ore? De ce anume?” am intrebat mirata.
„De ce? Deoareece abia in 10 ore se va face intuneric. Sau, tu crezi ca vampirii se vor arata in mod special pentru tine la lumina zilei?”
„O nu, atat de mult timp nu vreau sa astept!” m-am plans eu. „Am o idee mai buna!”
Ce idee?
Putem sa coboram jaluzelele si apoi va fi intuneric.
Spus si facut. Am coborat jaluzelele si era intuneric ca la miezul noptii. Poate chiar mai intuneric. Nu se putea vedea nimic. Era ca la ora fantomelor – era infricosator.
Dar mie nu imi era frica. Daca Sabinei ii era frica? Asta trebuia sa aflu.
Sabina, unde esti? am intrebat.
Sunt aici! am auyit vocea ei.
Unde?
Aici. Stau pe un scaun.
Am bajbait mai departe, de jur imprejur prin intuneric, dar nu am putut sa gasesc scaunul.
Unde este scaunul? am intrebat.
Aici unde eu stau, spuse Sabina din nou.
Am mai facut trei pasi si deodata m=am lovit de ceva, care se clatina inainte si inapoi. Aici era scaunul! Puteam sa ii simt spatarul.
Sabina scaunul este gol. Tu nu poti sa fii asezata pe el, am spus eu.
Eu nu stau pe scaunul gol, tu zapacit-o, raspunse Sabina. Eu stau pe altul.
Am inceput apoi imediat sa caut celalalt scaun. Am facut un pas, doi pasi si poc, m-am lovit cu capul de perete.
Au! am strigat eu. Perete tampit! M-am rotit si am mers in cealalta directie. Am facut un pas, doi pasi, trei pasi, patru pasi, cinci pasi si poc, m-am lovit din nou de perete. Si apoi am gasit si al doilea scaun. Dar era gol si el!
Sabina, tu mincinoas-o! am strigat eu. Tu nu esti asezata nici pe acest scaun.
Desigur, tocmai ce m-am ridicat, spuse Sabina.
Apoi am auzit un zgomot puternic la nivelul podelei.
Ce a fost asta? am intrebat infricosata.
Asta am fost eu, spuse Sabina. M-am impiedicat.
Dar unde esti tu acum? am intrebat eu.
Ce intrebare idioata! Sunt intinsa pe podea. Si imediat ce a terminat de spus acest lucru, am cayut si eu pe podea, deoarece m-am impiedicat de Sabina. Asa am reusit in sfarsit sa o gasesc pe Sabina.
Si cand a venit bunica si a aprins lumina,noi inca eram intinse pe podea.