Franceza, întrebare adresată de TheBoyOfficial, 8 ani în urmă

Vă rog traduceți din franceză în română fără google translate

Personne ne savait son vrai nom ; peut-être qu’il n’en avait pas. Dans les villages on l’appelait l’homme aux grenouilles. Sa face ne décelait point d’âge, si meurtrie, si mutilée qu’elle n’était plus une face humaine, mais un masque péniblement inerte où les yeux sem blaient luire comme à travers deux trous. Sur son front, sur ses joues, des cicatrices de variole demeuraient blanches parmi de rousses taches disséminées aussi sur le visage. Il portait d’autres cicatrices, brouillées, mê- lées, bourgeonneuses. L’une d’elle, ayant rongé une aile de son nez, faisait là un trou laid à voir. C’était peut-être la trace qu’une vilaine maladie, peut-être celle d’un coup de couteau. Mais l’homme était si doux dans ses manières, si poli avec tout le monde qu’on ne pouvait pas croire au souvenir d’une lutte. Il était vêtu de hardes très propres. On le sentait de corps souple et solide. Il n’y avait qu’à le voir mar cher, couler sans bruit ses pas dans l’herbe, onduler comme un chat, pour deviner en lui une grande force agile et secrète. Il avait paru étrangement, on ne savait plus quand, venu on n’avait su d’où. On ne lui connaissait point de logis. Il dormait dans les granges, dans les étables, dans les fossés des routes. Il pratiquait un innocent métier, il n’était que l’homme aux grenouilles.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de florina129993
8
Nimeni nu știa numele adevărat; poate că nu a avut unul. În sate a fost numit frogman. Fața ei nu dezvăluise vreo vârstă, atât de zdruncinată, atât de mutilată încât nu mai era o față umană, ci o mască dureroasă, inertă, în care ochii păreau să strălucească ca și cum ar fi trecut prin două găuri. Pe frunte, pe obraji, cicatricile de variola au ramas albe printre petele rosiatice imprastiate pe fata lui. Purta alte cicatrici, amestecate, amestecate, înfloreau. Unul dintre ei, înghițind o aripă a nasului, a făcut o gaură urâtă acolo. Probabil a fost următoarea boală urâtă, poate o înjunghiere. Dar omul era atât de blând în manierele lui, atât de politicos pentru toată lumea că nu-și putea crede memoria unei lupte. Era îmbrăcat în haine foarte curate. A fost simțit corpul moale și puternic. El trebuia să-l vadă numai pe drum, să-și ducă pași fără zgomot în iarbă, fluturând ca o pisică, să ghicească în el o mare forță agilă și secretă. Părea ciudat, nu știam când, nu vrem să știm unde. Nu știa nicio locuință. A dormit în hambare, în grajduri, în șanțurile drumurilor. Practicase o slujbă nevinovată, era doar fratele.
Alte întrebări interesante